05.20.12

Stabilitatea vieţii cotidiene vs. planurile din cealaltă realitate

Posted in controlul minţii, cultura, Inteligenţă emoţională at 11:37 am

Încă din cei mai fragezi ani (copilăria, la mama acasă) suntem învăţaţi/educaţi ca în viaţă să căutăm stabilitate. Nu ni se spune acest lucru explicit. Nici un părinte/educator/profesor nu spune “Caută stabilitate în…”. Stabilitatea este promovată explicit în tot sistemul de valori ai lumii actuale. Dacă ar fi să dau exemple aş alege pe primul loc ideea unei relaţii interumane, punând accent pe relaţia bărbat femeie până la moarte, numită actualmente căsătorie.

Cu riscul de a supăra cititori ai acestui post şi a atrage diverse injurii, îmi asum responsabilitatea de a lansa o idee destul de ciudată (să nu spun nebună).

Făcând comparaţie cu procesul de creştere al unui copil: copilului, la o anumită vârstă X ani (X<10) îi cupărăm anumite haine/încălţări, cu o anumită mărime. Copilul, bine hrănit, creşte – hainele şi încălţările nu au acestă proprietate: de a creşte… rămân mici, iar copilul se simte “înghesuit” în hainele/încălţările lui, chiar dacă ele încă nu s-au uzat.

Punem haunele/încălţările pe in raft în dulap sau cămară (pentru viitoare trebuinţe sau nevoi), cumpărând micuţului haine potrivite mărimii la care a ajuns. Am putea spune: relaţia om haine, nu mai este potrivită.

Cam aşa şi la o căsnicie în care apar certuri/disensiuni: relaţia ea el nu mai este potrivită. Păi da! Ea, el, în anii în care a durat relaţia, au evoluat (s-au schimbat: concepţii de viaţă, plăceri, nevoi etc.). Dacă ei nu se mai potrivesc… de ce să se suporte în continuare? Practic îşi pun piedici. Unul îl împiedică pe celălalt în evoluţia lui. Probabil entităţile ce trăiesc în cealaltă realitate (universul paralel, determinant) au sesizat nepotrivirea, plănuind pentru X un alt partener V, care să îl ajute în progresul/evoluţia lui! Dar noi, oamenii în viaţă (X, Z) ţinem de concepţiile învăţate/educate de sistemul de valori al societăţii: stabilitatea.

Această criză, cu marile ei instabilităţi, n-o fi provocată voit de entităţile din cealaltă realitate, cu scopul de a aduce oamenii la adevăratul sistem de valori al societăţii?

Fac apel la o idee exprimată de Castaneda în cărţile lui: don Juan (toltec), învăţătorul lui Castaneda l-a pus pe Carlos să-şi ia adio de la toţi cunoscuţii lui… practic, l-a pus să-ţi adandoneze toate relaţiile interumane care le avea. Nu i-a spus de ce! Nu i-a spus că această abandonare voită… cu ample repercusiuni asupra vieţii cotidiene, ar avea şi o latură pozitivă: dărâmarea împotrivirii asupra planurilor din cealaltă realitate.

05.19.12

Obiceiuri de viaţă – utilitate şi frumuseţe

Posted in controlul minţii, cultura at 11:41 am

Începând acest post mi-am adus aminte de vorbele spuse de Octavian Paler, în prag de bătrâneţe, la o vârstă la care nu se mai pot face mari schimbări în stilul de viaţă (obiceiuri, mentalităţi etc.)

“Am străbătut cincizeci și șase de ani și am trăit patru.”

Multe curente filozofice/spirituale prin channeling spun că a trecut vremea lui “A FACE” şi a venit vremea lui “A FI”.

Amănunte despre “A FACE” ne dă societatea, prin toate mijloacele ei de informare şi educaţie. Amănunte despre “A FI” nu prea sunt. Ce înseamnă “A FI”? Să respiri? Orice om respiră, în orice minut de mai multe ori – iar spre sfârşitul vieţii se întreabă: unde este viaţa lor?

Am putea aminti şi de teoriile despre “teoria conspiraţiei” care ar spune că iluminaţii vor să distragă atenţia oamenilor asupra problemelor importante ale vieţii, spre probleme inutile… fără sens.

Personal, nu dau crezare acestor teorii ale conspiraţiei dar, uitându-mă în jur, la lumea asta din era FaceBook, nu pot să nu remarc inclineţia oamenilor spre lucrurile inutile, însoţite doar de o minimă frumuseţe.

Ar trebui, încă de la vârste tinere (nu dau cifre de ani… ar trebui să fie vârste la care am mai putea face schimbări importante în modul de viaţă cotidiană), să ne oprim din viteza vieţii sociale şi să ne punem întrebări despre activităţile desfăşurate, determinând implicaţiile lor asupra noastră: importanţa şi utilitatea lor.

 

05.06.12

Panică şi zvonuri în mass-media – în ce să mai crezi?

Posted in controlul minţii, Inteligenţă emoţională at 10:25 am

Citind articolul:

http://dei-matei.blogspot.com/2012/05/super-luna-intoxicare-mediatica-si.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+Dei-MesajeDeSuflet+%28Dei+-+Mesaje+de+suflet%29

mi-am adus aminte că un ziar din Iaşi a publicat un articol despre catastroficele evenimente.

Nu vreau să discut despre această ştire, despre acest eveniment, ci vreau să atrag atenţia asupra multiplelor articole despre diverse evenimente viitoare.

În ziua de azi este greu să ai încredere în ceva sau cineva, indiferent ce renume are şi câţi alţii, înaintea ta, i-au acordat încredere.

Doar simţind (inteligenţa emoţională) emoţiile interioare, generate de aflarea noutăţii, putem determina dacă este adevărată sau falsă. Uneori, prin puterea şi natura emoţiilor, putem trage o concluzie şi asupra implicaţiilor acelei ştiri/noutăţi aflate.

Fiind atenţi (conştientizând) asupra stărilor/emoţiilor interioare generate de noutatea/ştirea aflată, putem da crezare sau nu că se va putea îndeplini într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Am publicat pe blog diverse articole cu iz negativist, nu am dat cifre şi date exacte. Simt să nu mă încred în date fixe sau cifre exacte, dare ceva… ceva este.

Mă ocup de mult timp (peste 20 ani) de ceea ce civilizaţia modernă numeşte “spiritualitate“. Am citit câte ceva din mai multe curente spirituale. Nu am devenit adeptul integral al nici unei vechi filozofii de viaţă. Inteligenţa emoţională mi-a semnalat diverse idei ca fiind adevărate. O idee interesantă, simţită pe cale emoţională: lumea fizică, în care trăim, este cuprinsă de ample schimbări (criză, climă etc.), dar şi lumea energetică (apropo de cealaltă realitate) cunoaşte schimbări.

Se modifică multe! Se pare că anumite principii de bază ale curentelor vechi spirituale/filozofice nu mai sunt în vigoare, aşa cum au fost ele observate în trecut.

Anumite concepte, percepute ca “legi universale”, cunosc modificări!

04.10.12

Invidia sau ciuda pe creaţie – extindere

Posted in controlul minţii, Inteligenţă emoţională at 10:01 am

După şedinţele de empatie cu vieţuitoarele înaripate, descrise în post-ul anterior, mi-am adus aminte că mama Natură (Dumnezeu) a făcut creat şi alte vieţuitoare… îmblănite.

Nu mă refer la îmblănitele domestice (câini, pisici, cai, vaci)! Ele trebuie să muncească pentru haleala zilnică. Dacă nu muncesc, bipezii nu le dau haleala, le vinde sau le arde vreo două cafteli (folosind deseori nişte pari)

Mă refer doar la îmblănitele sălbatice, care trăiesc prin păduri şi mănâncă ce găsesc şi când găsesc. Dar nici cafteală nu servesc dacă nu satisfac dorinţele stăpânului. Se spune că ele trăiesc într-o libertate mult mai mare decât îmblănitele domestice.

Animalele au cele 5 simţuri (văz, auz, miros, gust, pipăit) dar au şi un simţ al pericolului dezvoltat. Unele animale, ce locuiesc în pământ (şoareci, cârteţe), simt cu câteva ore înainte, producerea unor cutremure.

Poveştile tradiţionale spun despre urşi şi obiceiul lor de hibernare iarna, că: dacă iese ursul din bârlog primăvara… şi apoi se duce din nou în bârlog şi îşi prelungeşte şederea, înseamnă că se anunţă o primăvară friguroasă.

Nu pot să garantez veridicitatea cestei poveşti dar, “de unde fum, fără foc”… ceea ce mă interesează pe mine, despre viaţa urşilor şi conţinutul acestui post, este că urşii simt cum va fi vremea fără a recepţiona buletinul meteo al specialiştilor, pe vreun post TV, prin unde electromagnetice.

Mă întreb: de ce omul nu mai are acest simţ al naturii, al vremii ce va veni? O fi fost Dumnezeu (mama natură) aşa crunt, în actul creaţiei? să nu-i dea omului acest simţ? Sau acest simţ s-a atrofiat la om, datorită unui îndelung proces de decădere (apropo de cele 10% din creier folosite… cu ce se ocupau celelalte 90%?)?

04.08.12

Invidia sau ciuda pe creaţie

Posted in controlul minţii, Inteligenţă emoţională at 8:37 am

De un an de zile stau acasă datorită unor întâmplăti (sau nimic nu este întâmplător) ne-fericite care mi-au pus viaţa în noi situaţii ce m-au făcut să gândesc din alte puncte de vedere viaţa mea, dar şi viaţa în general.

O altă întâmplare este că blocul în care locuiesc este în vecinătatea unor copaci… în care şi-au făcut cuib mai multe păsări. Nu ştiu cum li se spune (vrăbii, rândunele, ciori, privighetori etc.), nu le urmăresc cu privirea, nu le dau haleală (firimituri de pâine sau mămăligă), le-am remarcat din cauza gălăgiei (ciripit) zilnice pe care o fac.

Datorită prezenţei lor, mi-am propus (ca exerciţiu de extindere a inteligenţei emoţionale) să practic o mică empatie cu aceste zburătoare. După scurte incursiuni auditive, în lumea lor ciripitoare, am ajuns la concluzii deloc mulţumitoare pentru mine şi specia mea de animale bipede ne-purtătoare de coadă.

Concluzii ce mi-au general în latura psihică a fiinţei mele, sentimente deloc agreate: invidie, ciudă etc. pe întrega creaţie a naturii.

Se spune că oamenii (fiinţe bipede, fără coadă) ar fi un fel de animale superioare, create de Natură (Dumnezeu) ca o încununare a creaţiei, fiind şi cele mai iubite favorizate creaturi.

Dar de ce aceste mici înaripate (cu o viaţă totală de câţiva ani… nu 70 – 80 ca viaţa bipezilor) nu trebuie să muncească pentru haleala zilnică, nu trebuie să meargă la cumpărături (piaţă, supermarketuri etc) sau să stea la coadă.

Au şi înaripatele cap! Probabil au şi creier! Oare ele tot 10% din neuroni folosesc?

Au şi ele state, guverne, preşedinţi, prim-miniştri, primari? Sau trăiesc aiurea… după cum “le duce” conştiinţa?

03.17.12

Neale Donald Walsch – sănătate pentru suflet, minte, trup

Posted in controlul minţii, Inteligenţă emoţională at 10:38 am

Neale Donald Walsch spune:

“… ca în viaţă este vorba despre suflet şi nu despre corpul tău şi nici despre mintea ta.”

comentând:

“Cei mai mulţi oameni lucrează din greu pentru a-şi menţine corpul fericit.
Apoi încearca să îşi stimuleze mintea. Şi apoi…dacă mai rămâne timp…se ocupă şi de sufletul lor. Totuşi cel mai benefic ar fi sa ne facem priorităţile viceversa.”

Da! Uşor de spus! Problema este când pui în practică.

Nu! Nu voiam să spun că este greu de aplicat. Important este să asculţi de sinţurile interne (inteligenţa emoţională). Ele te ghidează/îndrumă ce să faci pentru bunăstarea sufletului şi a minţii, inclusiv a trupului. Simţurile interne iţi arată clar priorităţile.

Voiam să spun că este greu ca tu X-lescu să supravieţuieşti în această lume în care trupul este la mare consideraţie iar mintea şi sufletul trec, la mare distanţă, pe planul 2 şi 3… dacă nu chiar sunt neglijate total.

Încă de acum 13-15 ani, în primele mele locuri de muncă: preferam job-urile cu atmosferă plăcută, decât cele cu salarii mari. Încă de la începutul vieţii, ca tânăr angajat al patriei mele, nu am fugit după salarii mari. Am praferat, ca în cele 8 ora zilnice, să fac ceea ce îmi place.

Amicii (ce să mai spun de ceilalţi oameni) îmi spuneau:

- Când o să revii cu picioarele pe pământ, să munceşti pentru bani?

Societatea te izolează dacă ai concepţii diferite. Mulţi oamenii încearcă chiar să te elimine, nu numai să te izoleze.

Chiar şi în aceste vremuri, de profundă criză, ascult de simţurile interne, nu de glasul raţiunii, care îmi spune insistent:

- Lasă problemele fizice! Importantă este mintea! Controlează-ţi mintea şi încearcă să găseşti informaţia adevărată în maldărul de manipulări cotidiene!

Urmând îndemnurile de control mental, al inteligenţei emoţionale, am ajuns la concluzia că sunt condemnat de moarte, de marea majoritate a autorităţilor statului: inclusiv de autoritatea numită sistem de sănătate.

Aceste autorităţi se conformează unor legi/reguli raţionale şi foarte strâmte. Sunt aşa de strâmte, că viaţa mea nu încape în ele.

03.11.12

Gelozia, invidia – sentimente inutile

Posted in controlul minţii, Inteligenţă emoţională at 7:16 am

Gelozia, invidia etc. sentimente considerate negative.

Prin anii de liceu (1983-1987, deci pe vremea comuniştilor), când băieţilor începe să le crească păr în mustaţă şi încep să facă ocheade fetelor, nu am scăpat de acest obicei. Printre alte practici/obiceiuri a început să încolţească în mintea mea sentimentul de gelozie… drept urmare a unei concurenţe ne-declarate în a atrage privirile fetelor.

Prin coincidenţă, în acele vremuri, am început să răsfoiesc o carte: “Mic dicţionar al înţelepciunii”, care numai mic nu era… are peste 1000 pagini pline de diverse citate/fragmente din diverse cărţi. Nu mai ţin minte citatele despre gelozie, dar gândindu-mă la ceea ce spuneau şi încercau să transmită, mi-am dat seama că gelozia este un sentument inutil. Nu te face mai frumos, nici mai înţelept, nici mai apreciat de cei din jur. Pentru a obţine astfel de lucruri (aprecieri etc.) trebuie muncă… alt fel de eforturi decât gelozie.

Gelozia îţi consumă energii mentale, timp alocat gândurilor etc. şi nu aduce nimic progresiv.

După o astfel de constatare, că gelozia te consumă şi nu aduce nimic progresiv, am abandonat cultivarea acestui sentiment. Da! Am ajuns la 40 ani, trecând prin viaţă, fără sentimentul geloziei… doar am gustat din el prin anii de liceu.

Gelozia a fost sentimentul “de start”. Ea m-a făcut să-mi dau seama că sădesc în mintea mea (sau sufletul meu) sentimente inutile, ne-constructive.

02.23.12

Neale Donald Walsch – iluzie sau realitate

Posted in controlul minţii at 12:21 pm

Cică Dumnezeu ar spune:

“…că a sosit momentul să îi dai minţii tale un moment de respiro, să se poată retrage din toate iluziile de zi cu zi”

comentând:

“De câta vreme nu ai mai acordat atenţie, adevarată Atenţie, sufletului tau?
Există multe feluri de a-ţi hrăni sufletul, dar de multe ori trebuie să te opreşti,
pur şi simplu să te opreşti, să-şi mai trăieşti viaţa la fel … chiar şi dacă numai pentru o singură oră, sau o zi sau o săptămână… dar dă-ţi timp să îţi “ungi” sufletul. Sau, şi mai bine zis, să îi permiţi sufletului să îţi ofere un cadou.
Există o carte după care te-ai da în vânt ca să o citeşti? Un seminar de elevare personală la care ai putea participa? O prezentare pentru care speri să îţi poti găsi timp din viaţa ta atât de încărcată? Fă-o! Fă-o acuma. Crezi că nu îţi poţi permite să aloci atâta timp sau bani?
Ascultă ce-ţi zic: nu îţi poţi permite să nu îţi permiţi!”

“din toate iluziile de zi cu zi” – nu zice din toate realităţile de zi cu zi. Cum scrisesem în post-ul anterior… se pare că există o mică confuzie (în literatura spirituală) între cele 2 cuvinte: iluzie şi realitate.

“să te opreşti, să-şi mai trăieşti viaţa la fel” – Oare aşa a făcut Dumnezeu viaţa pe Terra: deşteptarea la 7; spălat; mic dejun; fuga la servici; întors acasă; TV sau FaceBook; pijama; somn. Cum a făcut Dumnezeu/Natura viaţa?

12.19.11

Sinucideri din mândrie – spiritualitate de criză

Posted in controlul minţii at 12:48 pm

În această perioadă de criză (financiară… profesională şi personală… criză în TOATE domeniile – sunt câteva domenii ce nu au intrat în criză, dimpotrivă… progresează, de exeplu: corupţia, minciuna, şpaga, hoţia etc.)

Din articolul din revista Capital:

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/rata-sinuciderilor-din-grecia-a-ajuns-la-un-nivel-record-158402.html

mi-a atras atenţia fraza:

“… cei mai serioşi privind intenţiile lor sunt bărbaţii care suferă din cauza demnităţii rănite şi a pierderii mândriei”

care spune de mândrie şi demnitate rănită.

Religia creştină clasifică mândria ca fiind cel mai mare păcat în faţa dininităţii. Iată că mândria nu este doar un păcat care atrage după el pedepse la judecata de apoi, ci probleme mari în viaţa cotidiană.

Criza va mai dura o mare perioadă de timp. Nu va stagna ci va lua proporţii. Motive din ce în ce mai mari pentru a avea pierderi de mândrie şi demnităţi rănite. Se impune un riguros control al minţii, pentru a micşora mândria şi demnitatea rănită.

Dar nu numai mândria, este sentimentul uman ce va trebui minimalizat în această criză. Nu-mi propun să fac o trecere în revistă (în blog) a păcatelor creştine (oricum nu le ştiu pe de rost, ar trebui să mă folosesc de prietenul Google), dar îmi amintesc că şi lăcomia este un pacat. Am putea cataloga drept lăcomie dorinţa unor bărbaţi de a avea ultimul model de maşină al firmei X. Sau dorinţa unei femei de a avea ultimul model de parfum al firmei Z. Sau dorinţa unui om (bărbat şi/sau femeie) de a avea ultimul model de gresie prin baie, să aibă pe ce călca.

Anumite gânduri/sentimente/obiceiuri sunt încondeiate de unele tradiţii spirituale, încercând să fie eliminate din mentalitatea fiinţei umane.

12.16.11

Calea mea – destinul meu – paşii de urmat în viitorul apropiat

Posted in controlul minţii, Inteligenţă emoţională at 12:32 pm

Din toate timpurile oamenii şi-au pus întrebarea: “care este calea mea”? Ce va trebui să fac “mâine”? etc. Sunt multe întrebări legate de viitorul apropiat (zile, săptămâni, luni) la care oamenii se gândesc. Inima fiecărui om “simte” răspunsul la aceste întrebări.

Offfff! Scriind acest post… gândindu-mă mai profund asupra a ceea ce vroiam să spun scriu, mi-au venit Ţ idei noi. Idei noi, fundamentale (de bază) despre viaţa noastră cotidiană. Unele udeu sunt prea importante… merită mai multă atenţie, înainte de a fi publicate. Una dintre idei:

corpul nostru emoţional (acel corp în care trăim în “cealaltă realitate”-”universul paralel-determinant”) trăieşte în comunităţi. Sunt comunităţi de X entităţi…. dar în plan fizic nu este neapărat ca acele entităţi să trăiască în aceeaşi comunitate.

Probabil fiecarei persoane i s-a întâmplat faptul ca o persoană nouă – cu care abia a făcut cunoştiinţă – să i se pară cunoscută, conştient fiind că nu a mai întâlnit-o niciodată. Se pare că acea entitate este din aceeaşi comunitate din “cealaltă realitate” – din acest motiv pare cunoscută