05.21.12
Posted in cultura, Inteligenţă emoţională
at 11:32 am
Spuneam, într-un post anterior, despre evoluţie: spirituală sau a conştiinţei. Poate nu este foarte important ce evoluează în fiinţa umană sau cum definim noi această evoluţie. Important este faptul că omul (fiinţa umană) evoluează… sau “ar trebui să evolueze“. Tocmai aici este problema sistemului de valori al societăţii moderne: lipsa de susţinere a unei evoluţii permanente, la orice vârstă.
Societatea modernă promovează plăcerea ca mod de viaţă… ca scop al vieţii cotidiene. Din plăcere, automat reiese frumuseţea… dar plăcerea şi/sau frumuseţea nu pot duce la o cât de mică evoluţie a fiinţei umane. Frumuseţea şi plăcerea provoacă în fiinţa umană, câteva clipe, o stare de bine, o stare confortabilă dar care, din păcate, nu duce la progres/evoluţie.
Întâmplător sau nu (apropo de filozofiile de viaţă care spun că “nimic nu este întâmplător“), după ce am scris post-ul anterior: “Stabilitatea vieţii cotidiene vs. planurile din cealaltă realitate” am primit pe mail, la unul din grupurile Yahoo la care sunt înscris, un fişier .pps numit “închizând cicluri” în care era tradus un text de Paulo Coelho şi care spunea cam ceea ce am scris în post. Voi copy-paste câteva cuvinte:
“Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei.”
Paulo Coelho spune despre etape din viaţa omului. Ne-am putea pune întrebarea: “Când se termină aceste etape?”
Raţional este greu de spus. Doar simţind (inteligenţa emoţională), ne putem da seama când s-a încheiat o etapă.
Permalink
05.20.12
Posted in controlul minţii, cultura, Inteligenţă emoţională
at 11:37 am
Încă din cei mai fragezi ani (copilăria, la mama acasă) suntem învăţaţi/educaţi ca în viaţă să căutăm stabilitate. Nu ni se spune acest lucru explicit. Nici un părinte/educator/profesor nu spune “Caută stabilitate în…”. Stabilitatea este promovată explicit în tot sistemul de valori ai lumii actuale. Dacă ar fi să dau exemple aş alege pe primul loc ideea unei relaţii interumane, punând accent pe relaţia bărbat femeie până la moarte, numită actualmente căsătorie.
Cu riscul de a supăra cititori ai acestui post şi a atrage diverse injurii, îmi asum responsabilitatea de a lansa o idee destul de ciudată (să nu spun nebună).
Făcând comparaţie cu procesul de creştere al unui copil: copilului, la o anumită vârstă X ani (X<10) îi cupărăm anumite haine/încălţări, cu o anumită mărime. Copilul, bine hrănit, creşte – hainele şi încălţările nu au acestă proprietate: de a creşte… rămân mici, iar copilul se simte “înghesuit” în hainele/încălţările lui, chiar dacă ele încă nu s-au uzat.
Punem haunele/încălţările pe in raft în dulap sau cămară (pentru viitoare trebuinţe sau nevoi), cumpărând micuţului haine potrivite mărimii la care a ajuns. Am putea spune: relaţia om haine, nu mai este potrivită.
Cam aşa şi la o căsnicie în care apar certuri/disensiuni: relaţia ea el nu mai este potrivită. Păi da! Ea, el, în anii în care a durat relaţia, au evoluat (s-au schimbat: concepţii de viaţă, plăceri, nevoi etc.). Dacă ei nu se mai potrivesc… de ce să se suporte în continuare? Practic îşi pun piedici. Unul îl împiedică pe celălalt în evoluţia lui. Probabil entităţile ce trăiesc în cealaltă realitate (universul paralel, determinant) au sesizat nepotrivirea, plănuind pentru X un alt partener V, care să îl ajute în progresul/evoluţia lui! Dar noi, oamenii în viaţă (X, Z) ţinem de concepţiile învăţate/educate de sistemul de valori al societăţii: stabilitatea.
Această criză, cu marile ei instabilităţi, n-o fi provocată voit de entităţile din cealaltă realitate, cu scopul de a aduce oamenii la adevăratul sistem de valori al societăţii?
Fac apel la o idee exprimată de Castaneda în cărţile lui: don Juan (toltec), învăţătorul lui Castaneda l-a pus pe Carlos să-şi ia adio de la toţi cunoscuţii lui… practic, l-a pus să-ţi adandoneze toate relaţiile interumane care le avea. Nu i-a spus de ce! Nu i-a spus că această abandonare voită… cu ample repercusiuni asupra vieţii cotidiene, ar avea şi o latură pozitivă: dărâmarea împotrivirii asupra planurilor din cealaltă realitate.
Permalink
05.19.12
Posted in controlul minţii, cultura
at 11:41 am
Începând acest post mi-am adus aminte de vorbele spuse de Octavian Paler, în prag de bătrâneţe, la o vârstă la care nu se mai pot face mari schimbări în stilul de viaţă (obiceiuri, mentalităţi etc.)
“Am străbătut cincizeci și șase de ani și am trăit patru.”
Multe curente filozofice/spirituale prin channeling spun că a trecut vremea lui “A FACE” şi a venit vremea lui “A FI”.
Amănunte despre “A FACE” ne dă societatea, prin toate mijloacele ei de informare şi educaţie. Amănunte despre “A FI” nu prea sunt. Ce înseamnă “A FI”? Să respiri? Orice om respiră, în orice minut de mai multe ori – iar spre sfârşitul vieţii se întreabă: unde este viaţa lor?
Am putea aminti şi de teoriile despre “teoria conspiraţiei” care ar spune că iluminaţii vor să distragă atenţia oamenilor asupra problemelor importante ale vieţii, spre probleme inutile… fără sens.
Personal, nu dau crezare acestor teorii ale conspiraţiei dar, uitându-mă în jur, la lumea asta din era FaceBook, nu pot să nu remarc inclineţia oamenilor spre lucrurile inutile, însoţite doar de o minimă frumuseţe.
Ar trebui, încă de la vârste tinere (nu dau cifre de ani… ar trebui să fie vârste la care am mai putea face schimbări importante în modul de viaţă cotidiană), să ne oprim din viteza vieţii sociale şi să ne punem întrebări despre activităţile desfăşurate, determinând implicaţiile lor asupra noastră: importanţa şi utilitatea lor.
Permalink
05.15.12
Posted in cultura, Inteligenţă emoţională
at 11:53 am
Zilele (lunile) astea, de intens stat degeaba (fără job + hipotensiune = gândit intens + întors viaţa pe toate feţele), mi-am scufundat atenţia în anumite stări interioare, practicând cît mai mult timp “puterea prezentului” de care vorbeşte Eckhart Tolle (întreruperea dialogului interior – Carlos Castaneda), obţinând anumite stări interioare (bucurie fără obiect) care nu pot fi obţinute prin alte mijloace (materiale sau de altă natură).
Chiar dacă raţional eram de acord cu ideea citită în diverse scrieri că “banii nu aduc fericirea“, în această perioadă… am ajuns să o trăiesc. În toată această viaţă (de când barza m-a adus pe meleaguri creştine) nu am fost un om static. Am avut diverse interese/pasiuni care m-au purtat în multe locuri geografice din România, cunoscând diverşi oameni, cu preocupări şi obiceiuri diverse.
Îmi aduc aminte… apropo de viaţa mea de om călător. Îmi spunea un amic (coleg de facultate) după anii de studenţie (prin 1993 parcă):
- “În loc să stai şi tu liniştit cu băieţii la o bere… ai umblat fleaura toţi anii ăştia de studenţie!”
Nu-l pot contrazice! Cât am fost tânăr am umblat. Acum, în pragul bătrâneţii, am parcat! Dar nu în faţa unei berării, ci în faţa blog-ului.
Ziceam (în titlu) de evoluţia omului – posibil chiar, o idee asupra scopului vieţii pe pământ. Adică… lansez o ipoteză: oare, nu cumva, scopul vieţii pe pământ este evoluţia conştiinţei?
La o evoluţie a conştiinţei duc şi practicile toltecilor, dar ei nu spun că ăsta ar fi scopul vieţii. Poate la acest lucru se referea şi creştinul Eclesiastul, care a spus “totul este desertaciune“, fără a intra in detalii să spună ceva de conştiinţă!
Permalink
05.12.12
Posted in Inteligenţă emoţională, personale
at 11:15 am
Alături de multiplele neajunsuri ale vieţii cotidiene, beneficiez şi de o tensiune variabilă. Am noroc doar de o variaţie între valorile normale şi cele minime, numită hipotensiune. De valori mari am scăpat; hipertensiunea încă nu m-a vizitat.
Fiind un ne-ascultător al sistemului de valori al vremurilor cotidiene (ar trebui să merg la nenea doctor şi să-i urmez cu străşnicie sfaturile şi indicaţiile), am încercat (ajutat de atotcunoscătorul Google) să mă documentez, să înţeleg ce se întâmplă.
Inteligenţa emoţională mi-a semnalat anumite idei-ipoteze-evenimente care, din păcate, m-au îndepărtat şi mai tare de teoriile medicale în vigoare. Prima, şi cea mai tare importantă:
- tensiunea este un efect… un simptom! Nu este o problemă în organism. Tensiunea este generată de o anumită problemă, cauză.
Simt şi numite explicaţii mai amănunţite:
Temsiunea este valoarea presiunii sângelui în vase şi depinde de mulţi factori: inima ce bate/pompează sângele prin vase, calitatea vaselor (colesterol depus pe pereţi) etc.
Într-un site de medicină tradiţională (idei considerate aiureli, de teoria medicală modernă) am găsit o idee care se conformează cu problemele concepţiile vieţii mele cotidiene: “suferă de hipotensiune persoanele ce şi-au pierdut motivaţia de viaţă“.
Da! Mi-am pierdut motivaţia de viaţă! Nu mai am nici o dorinţă de viaţă, în această lume haotică, cu comportamente dereglate. Când derulez evenimentele din viaţa mea: întâi a apărut dispariţia motivaţiei de viaţă şi apoi, 2-3 ani (ca efect), hipotensiunea (probabil şi alte probleme, dar ne-măsurabile de sistemul medical modern).
Am conştientizat această înlănţuire cauză-efect (motivaţie de viaţă – hipotensiune) de prin anul 2011. De mai mult de 5 luni încerc să găsesc un motiv de a continua viaţa asta de kkt. Încerc zi de zi (timp am), citesc mult – fel de fel de documente şi ştiri pe Internet. Numai negativităţi… care au efect invers: îmi dau motive să abandonez acestă viaţă haotică. Dar totuşi, deschid ochii în fiecare dimineaţă… motiv pentru care continui cercetarea: caut un motiv să trăiesc.
Permalink
05.06.12
Posted in controlul minţii, Inteligenţă emoţională
at 10:25 am
Citind articolul:
http://dei-matei.blogspot.com/2012/05/super-luna-intoxicare-mediatica-si.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+Dei-MesajeDeSuflet+%28Dei+-+Mesaje+de+suflet%29
mi-am adus aminte că un ziar din Iaşi a publicat un articol despre catastroficele evenimente.
Nu vreau să discut despre această ştire, despre acest eveniment, ci vreau să atrag atenţia asupra multiplelor articole despre diverse evenimente viitoare.
În ziua de azi este greu să ai încredere în ceva sau cineva, indiferent ce renume are şi câţi alţii, înaintea ta, i-au acordat încredere.
Doar simţind (inteligenţa emoţională) emoţiile interioare, generate de aflarea noutăţii, putem determina dacă este adevărată sau falsă. Uneori, prin puterea şi natura emoţiilor, putem trage o concluzie şi asupra implicaţiilor acelei ştiri/noutăţi aflate.
Fiind atenţi (conştientizând) asupra stărilor/emoţiilor interioare generate de noutatea/ştirea aflată, putem da crezare sau nu că se va putea îndeplini într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.
Am publicat pe blog diverse articole cu iz negativist, nu am dat cifre şi date exacte. Simt să nu mă încred în date fixe sau cifre exacte, dare ceva… ceva este.
Mă ocup de mult timp (peste 20 ani) de ceea ce civilizaţia modernă numeşte “spiritualitate“. Am citit câte ceva din mai multe curente spirituale. Nu am devenit adeptul integral al nici unei vechi filozofii de viaţă. Inteligenţa emoţională mi-a semnalat diverse idei ca fiind adevărate. O idee interesantă, simţită pe cale emoţională: lumea fizică, în care trăim, este cuprinsă de ample schimbări (criză, climă etc.), dar şi lumea energetică (apropo de cealaltă realitate) cunoaşte schimbări.
Se modifică multe! Se pare că anumite principii de bază ale curentelor vechi spirituale/filozofice nu mai sunt în vigoare, aşa cum au fost ele observate în trecut.
Anumite concepte, percepute ca “legi universale”, cunosc modificări!
Permalink
05.04.12
Posted in cultura, Inteligenţă emoţională
at 10:38 am
Am citit articolul:
http://rudan.ro/content/prolog-la-manualul-de-supravie%C8%9Buire-ce-va-fi-lansat-%C3%AEn-cur%C3%A2nd-sintez%C4%83
din care îmi permit să copy-paste un mic fragment:
“Secolul XX a fost secolul marilor realizări tehnico-ştiinţice. Secolul XXI, apreciază oamenii de ştiinţă lucizi, trebuie să fie secolul dezvoltării psihismului uman – capitol pe care omul l-a neglijat nepermis de mult. Şi această scăpare are implicaţii profund negative la nivelul întregii specii homo sapiens. Comparativ cu lumea animală şi vegetală, omul şi-a pierdut insuşirile extrasenzoriale fundamentale, care erau o garanţie de supravieţuire pe planeta noastră, frământată de fenomenologii telurice şi de altă natură.”
La ceva de genul acesta mă refeream şi eu în post-urile în care spuneam că invidiez animalele şi păsările. Inteligenţa emoţională îmi şopteşte că omul a fost înzestrat/dotat cu multe capacităţi psihice (considerate în vremurile de azi însuşiri extrasenzoriale) dar care, în sute sau mii de ani de ne-funcţionare s-au atrofiat… unele dintre ele fiind considerate puteri paranormale.
Articolul citat, din care am copiat fragmentul de mai sus, conţine multe idei catastrofice asupra viitorului planetei. Nu le fac propagandă, dar nici nu pot neglija un viitor submru al planetei. Sunt prea multe semne că ne îndreptăm spre fenomene catastrofice. Nu mă refer la date stabilite cu sute de ani în urmă, cum ar fi calendarul maya, ci la lucruri prezente, care se manifestă în prezent: aud/citesc despre mulţi oameni ce se simt, de câteva luni sau săptămâni, moleşiţi (fără energie), fără chef de nimic, tulburaţi etc.
Nu articolul mă alarmează (sau alte articole de acest gen… despre un viitor sumbru) ci ceea ce simt. Simt apropierea unui viitor sumbru, simt că ne aşteaptă multe transformări energetice si sociale care vor modifica foarte intens viaţa cotidiană, ajungând să trăim lucruri aproape incredibile.
Nu vreau să sporesc frica ce domneşte aceste vremuri, dar nici să ne culcăm pe o ureche, cu iluzii speranţe în minte.
Permalink
05.03.12
Posted in Uncategorized
at 11:28 am
Trăim într-o epocă de mari îndepărtări de la viaţa naturală, aşa cum a evoluat (Darwin) sau a fost creeată (Dumnezeu) ea pe pământ. Sistemul medical, actualmente în vigoare, promovează antiviruşii şi antubioticele ca modalităţi de tratament al afecţiunilor. Mama Natură a înzestrat organismul uman cu o modalitate de tratament proprie: sistemul imunitar.
Citeam un articol despre un posibil viitor apocaliptic al omenirii:
http://www.money.ro/scenarii-apocaliptice–cum-va-pieri-omenirea_1219904.html
iar ideea post-ului prezent al blog-ului mi-a venit citind posibila cauză 3, denumită: Virusurile nu mai raspund la antibiotice.
Automat, îmi pun întrebarea: “Virusurile ar rezista şi unui sistem imunitar bine pus la punct?”
Cu ideea unui sistem imunitar bine pus la punct mă confrunt din 2005-2006, când am simţit (inteligenţa emoţională) să mănânc mai multe crudităţi pentru a-mi întări sistemul imunitar. În acea perioadă, chiar şi după aceea, m-am gândit mult la sistemul imunitar şi efectele lui în viaţa noastră.
Teoria vaccinurilor ne spune că vaccinul forţează organismul uman să fabrice acele globule albe care să poată lupta cu succes împotriva virusului. Vaccinurile încep să se facă copiilor pe la vârste de 4-5-6 ani, când încep să apară acele “boli ale copilăriei” de care puţini oameni scapă.
Bolile copilăriei apar după 3-4-5 ani de la întreruperea alimentaţiei cu lapte matern şi întroducerea alimentaţiei cu produse lacto-carnivore, mari consumatoare a sistemului imunitar.
O alimentaţie bazată pe crudităţi (fructe) dă putere sistemului imunitar!
Îmi vine în minte boala de cancer, atât de frecventă în ultimii ani. Cercetările recente au scos la iveală faptul că toţi oamenii au celule cancerigene, dar acestea sunt anihilate/distruse/omorâte de sistemul imunitar. Sunt cunoscute cazuri de vindecare de cancer prin odoptarea unei alimentaţii de crudităţi. Oare nu cumva mecanismul vindecării este unul de forma: crudităţi – întărire sistem imunitar – eliminare cancer?
Cred că sistemul medical ar trebui să se ocupe în mod direct/explicit de sistemul imunitar, încă de la primii ani de viaţă ai omului.
Permalink
05.02.12
Posted in cultura, Inteligenţă emoţională
at 11:52 am
Sintagma “conştiinţă elevată” desemnează o altă stare de conştiinţă în care omul, după spusele lui Castaneda, se simte total împlinit şi parcă nu-i lipseşte nimic.
Total împlinit şi parcă nu-mi lipseşte nimic, mă simt de vreo 3-4 ani. Să mă dau mare, aici pe blog şi/sau să mă simt mândru (apropo de orgoliu) că aş fi atins stări de conştiinţă elevată? Îmi pun întrebarea: la ce mă ajută? Nu-mi mai vin facturile lunare la întreţinere, RDS, gaz etc.?
Da! Mă simt total împlinit şi nu-mi lipseşte nimic (o fi şi din cauză că mi-am suprimat toate dorinţele implementate/învăţate de la societatea noastră civilizată), dar nu imt starea de abundenţă. Sau poate nu ştiu exact definiţia cuvântului “abundenţă“. Motiv pentru care am dat fuga pe pagina Google căutând “abundenţă DEX“. DEX-ul zice că abundenţă ar însemna: cantitate mare, belşug, bogăţie.
Nu mă simt nici bogat, nici îmbelşugat!
Am scris, aici pe blog, despre diverse lucruri cu care sunt de acord! A sosit vremea să scriu şi despre un lucru mult lăudat discutat şi apreciat, cu care nu sunt de acord! Nu sunt de acord cu ideea de abundenţă!
Dacă aş trăi în abundenţă (cum mulţi se laudă) ce ar trebui să am în cantitate mai mare?
Permalink
05.01.12
Posted in cultura, Inteligenţă emoţională
at 3:09 pm
Din ceea ce am mai citit pe Internet am aflat că majoritatea oamenilor cu înclinaţii spirituale (Osho, Eckhart Tolle etc.) au trecut în viaţă printr-o perioadă care ar putea fi denumită criză.
Am găsit şi un caz similar mie: persoană ce a rămas şomeră, fără puterea de a câştiga resursele materiale de care are nevoie, schimbându-şi viaţa, dând mai mare importanţă simţămintelor inimii (inteligenţa emoţională) şi care, până la urmă a reuşit să iasă din impas/criză.
Articolul complet ce l-am citit este aici:
http://fymaaa.blogspot.com/2012/04/interviu-cu-lilou-mace-de-pablo.html
din care voi copy-paste câteva fragmente:
- “Trecerea de la o lume care e foarte materială într-o lume în care e vorba de încredere, de a crede, de a păşi în necunoscut, a îţi urma inima şi îndrumarea interioară”
Cerva de acestgen mi s-a întâmplat şi mie! Am început să nu mai am încredere în lumea din jur, în valorile materiale promovate de această lume, ci în propria inteligenţă emoţională, cu care “discut” în fiecare moment al zilei, întrebând-o ce să fac. Fac ceea ce îmi spune propria inteligenţă emoţională dar încă nu am ajuns la o suesă de venit (bani) carer să-mi suplinească un job.
- “Sincer, de atunci înainte chiar am simţit că adevărata abundenţă înseamnă nu ceea ce e material şi nu cum arăţi, cum ar putea să te judece alţii pentru că porţi asta, sau că ai geanta asta, sau asta”
Abia când am citit acest fragment am avut o sclipire a inteligenţei emoţionale care mi-a spus adevăratul sens al cuvântului abundenţă. Am citit multe articole care exprimau udeea de viaţă în abundenţă, fiind destul de contrariat de ideea unei vieţi sărace, dar în abundenţă. Abia acum am înţeles!
Probabil se referă la o viaţă într-o altă stare de conştiinţă. Castaneda a vorbit mult despre o altă stare de conştiinţă, în care se simţea total împlinit şi parcă nu-i lipsea nimic!
- “Da, încrederea în univers”
Aş putea spune că aici am ajuns şi eu: încredere în univers. Dar, aş putea detalia făcând analogie cu ceea ce a spus/scris Dumitru Constantin Dulcan: “trăim în două universuri paralele, dintre care, celălalt este determinant”, adică viaţa nu se rezumă doar la acest plan material în care ţinem ochii deschişi 16-18 ore pe zi. Mai există un univers paralel, la care avem acces în somn şi în care “se fac cărţile”. Acolo se stabilesc acţiunile şi evenimentele viitoare, noi suntem doar simpli jucători… dând vina pe noroc şi ghinion.
Întregul articol sună prea SF. Nu cred ceea ce am citit, mă miră anumite coincidenţe dintre anumite idei citite şi ceea ce simt eu, chiar dacă în lumea din jurul meu este altceva. Sunt curios ce va fi… dacă voi mai trăi.
Permalink
