DRUNVALO – 29 iulie 2009

Calendarul mayaş este cel mai corect calendar descoperit vreodata în lume. Şi umanitatea se întreabă cum de un trib al unui popor atât de vechi poate fi atât de precis, mult mai precis decât lumea modernă şi tehnologia ei. Acum toţi privesc calendarul mayaş pentru a înţelege data de 21 decembrie 2012. Şi mayaşii au răspuns. O sursă înaltă, mult mai respectabilă decât preşedintele Americii, este liderul celor 440 de triburi din Mexic, Belize, Honduras şi Guatemala, şi numele lui este Don Alejandro Cirillo Perez. Astăzi voi traduce în limbajul lumii moderne ceea ce mayaşii înşişi au de spus referitor la data de 21 decembrie 2012. Ei vor să ştiţi că vorbesc în numele lor, ei mi-au dat autoritatea de a vorbi.

Mayaşii vor să ştiţi că lumea pe care o cunoaşteţi, cea în care trăiţi nu este ceea ce credeţi voi. Noi, cei moderni credem că lumea este solidă şi reală şi că nimic nu poate schimba asta, că lucrurile vor merge aşa la nesfârşit, cu sau fără noi. Mayaşii vor să vă informeze că asta nu este adevărat. Că lumea este compusă din imagini şi că poate fi controlată cu ajutorul conştiinţei. Este vorba mai ales despre conştiinţa care e conectată în mod direct cu inima.

Aceasta nu este o transmisie publică obişnuită. Dacă asta vă doreaţi, atunci aţi nimerit greşit locul. Sunteţi pe cale să intraţi într-un mod de viaţă pe care numai lumea antică l-a înţeles. Lumea modernă aproape că nici nu ştie despre ce vom discuta şi nici nu ştie de existenţa acestei lumi - şi totuşi, acest mod de a fi este exact ceea ce voi, lumea modernă, aveţi nevoie în acest moment al istoriei, dar probabil că nu ştiţi acest lucru.

Umanitatea se afla acum într-o situaţie asemănătoare cu cea a unui fluture, care iese din cocon şi tot ceea ce ştia înainte, urmează să se schimbe. O lume cu totul noua este pe cale să se dezvăluie.

Numele meu este Drunvalo Melchizedek şi probabil că vă întrebaţi de ce un om alb stă în faţa voastră, autorizat să vorbească în numele mayaşilor.

Asta va lua ceva timp pentru a fi explicată, iar pentru a face asta, va trebui să vă povestesc puţin despre viaţa mea. Apoi veţi înţelege de ce mă aflu aici.

Ca mulţi alţi oameni, pe la 20 de ani – deşi unii fac asta mai devreme – m-am întrebat de ce ne aflam noi pe Pamânt şi ce înseamnă viaţa. Ce este aceasta planetă şi stele, de ce aflam aici şi ce se întâmplă... Am început să studiez şi primul loc unde am făct asta, a fost liceul. Aici am ales fizica şi matematica. Nu pentru că voiam să devin fizician sau să fac bani, ci pentru că am crezut că fizicienii şi matematicienii ştiu ce sunt planetele şi stelele. Am petrecut mulţi ani studiind, dar am ajuns la concluzia că ei nu ştiau mai mult decât mine. Aşa că am trecut de la partea stângă a creierului la cea dreaptă şi am început să studiez artele. Istoria artelor şi pictura. Şi am mai petrecut vreo 2 ani studiind asta şi chiar mi-a ajutat. Am învăţat istoria pornind de la epoca omului de Neandertal şi până în timpurile noastre. Treptat am început să-mi fac o idee despre partea feminină din mine, din creierul meu. Şi tot nu am reuşit să aflu ce înseamnă viaţa. Nu eram nici măcar pe aproape.

În timpul liceului am început să practic meditaţia. Şi am început cu hinduşii, cu mantre, am avut un guru hindus care m-a învăţat toate acestea şi eu am devenit foarte preocupat de asta. Într-una din zile, când mă aflam în meditaţie profundă, s-a întâmplat ceva în camera unde mă afla. Ceva la care nu mă aşteptam şi care nu cerusem să se întâmple. Dar s-a întâmplat pur şi simplu. Au apărut două sfere de lumină, au apărut împreună lângă mine, de o parte şi de alta, erau foarte strălucitoare, una era de culoare ultra-violet foarte frumoasă, iar cealaltă de un verde foarte strălucitor. Nu ştiam ce sunt. Doua sfere de lumină în camera mea. Apoi, în interiorul capului, în mod telepatic am auzit: „nu suntem separate de tine, suntem tu într-un alt nivel al existenţei”. Nu ştiam ce înseamnă, dar a început o sfredelire a existenţei. Ele au început să-mi ghideze viaţa şi după această experienţă am fost condus către mai mult de 17 lideri spirituali din lume şi am studiat aproape toate formele de meditaţie spirituală de pe planetă. Dar în acelaşi timp, cele două sfere de lumină m-au condus spre lumea indigenilor, pentru a înţelege modul lor vechi de viaţă. Apoi, cei doi îngeri, pentru că la un moment dat am înţeles că cele două sfere de lumină erau îngeri, m-au condus în interiorul acestei lumi a indigenilor. Aici intervin mayaşii. Am fost lăsat într-un trib din New Mexico, numit Taos şi am petrecut 14 ani cu ei. Unul dintre învăţătorii de acolo lor, care a murit, era conducătorul bisericii Peyority din întreaga Americă. El, dar şi alti membri ai tribului au început să mă înveţe. Unul dintre ei este Kasiki, un conducător spiritual şi el m-a învăţat despre cristale şi fetişuri, despre cum să înţeleg şi cum să schimb realitatea prin intermediul cristalelor şi a fetişurilor. Îţi poţi schimba chiar viaţa într-un mod pe care nimeni nu l-ar crede vreodată. Dar el am vazut cum s-a întâmplat şi nu pot să neg că este posibil. Astfel, dupa 14 ani de antrenament trăind cu indigenii, m-am transformat şi am fost pregătit apoi să plec în lume şi să încep să lucrez şi cu alte triburi. Sferele de lumină m-au dus la Anastasi, ei sunt cei mai vechi, au trait înaintea civilizaţiei hopi şi a celorlalte pe care le cunoaştem şi i-am cunoscut într-o altă dimensiune. Şi am lucrat cu ei pentru un timp. Apoi am fost condus către mayaşi. Şi în 1985, mi s-a spus să merg in Yugatan şi am început să studiez acolo. Şi am făcut ceremonii, am fost condus apoi în temple sacre peste tot în lume. A fost ca o iniţiere pentru mine. Şi mayaşii vedeau cum lucrez la acest nivel şi câţiva ani mai târziu am întâlnit un om care se numea Hunds Butsman, un şaman şi preot mayaş care este legat de Consiliul Mayaş din Yugatan. El m-a învăţat modul de viaţă mayaş, care era diferit de cel al triburilor întâlnite in Statele Unite. M-a rugat să fac ceremonii împreună cu el. De-a lungul timpului am facut sute de ceremonii alături de triburile din America de Sud. Prin 2003 Huns Butsman m-a chemat să facem ceremonii, iar acestea erau mult, mult mai profunde şi participau reprezentanţi ai triburilor din toată lumea. Astfel, am început să înţeleg ce înseamnă ceremoniile acestea, pentru ca pana atunci nu ştiam cu adevărat. Abia de curand, în 2007.... liderul mayaş a venit la mine – şi vom discuta puţin despre asta.

Ştim că acum conştiinţa umană evoluază. Ştiinţa a observat acest lucru cu mult timp în urmă şi este foarte atentă. Pe la sfarsitul anilor '80 s-a descoperit că dacă iei toată cunoaşterea lumii, de la începuturi – ceea ce inseamnă civilizaţia sumeriană de acum 6 mii de ani – şi iei tot ceea ce ai învăţat până acum, până în anii 1900, vezi că sunt atât de mulţi biţi de informaţie, dacă e să vorbim în termenii computerelor. Încet am învăţat, de-a lungul acestor 6 mii de ani atâtea lucruri. S-a descoperit că din 1900 si pana in 1960, am învăţat atât de multe lucruri, tot atat de multe pe câte am învăţat in cei 6 mii de ani de istorie. Cine ar fi ghicit asta? Apoi s-a mai descoperit că aproximativ de prin 1950 şi până prin 1970 am învăţat din nou tot atat cat am invatat in 6 mii de ani. In doar 20 de ani. Apoi, din 1970 si pana in 1980 am invatat din nou cat in 6 mii de ani. Si totul continua sa se intample cu viteză. De fapt, a fost un moment in care NASA primea atatea informatii, incat nici nu mai avea timp sa le introduca in computere. Asta s-a intamplat timp de 8 sau 9 ani. In acest moment ne aflam pe o curba ascendenta, verticala a evolutiei. Acum invatam in aproximativ o luna, cat am invatat in 6 mii de ani. Pare imposibil dar e demonstrat daca verificati. Deci a fost o curba a evolutiti, in care am invatat treptat, din ce in ce mai mult si am devenit din ce in ce mai inteligenti si dintr-o data, pe masura ce ne apropiam de timpurile moderne, am intrat pe linia verticala. Mayasii spun ca suntem pe cale sa facem o schimbare in constiinta umana. Vom deveni ceva nou, o noua specie, va fi o noua modalitate de perceptie a realitatii. Despre asta este vorba in aceasta transmisiune. Despre aceasta schimbare de constiinta.

Daca privim in urma la culturile antice, vedem ca suntem mult diferiti fata de cei din vechime. Sa zicem fata de cei de acum 2000 de ani. E evident. Mayasii spun ca evolutia umana se face pe parcursul mai multor cicluri. Iar noi ne aflam acum foarte aproape de momentul in care evolutia umanitatii prinde viteza si va face un salt urias spre un nou nivel de constiinta. Vom deveni ceva mult mai frumos decat ceea ce numim acum om. Ne vom intoarce sa explicam ce spun mayasii ca vom deveni.

Nu vom intelege profetiile mayase, daca nu intelegem mai intai rolul ceremoniilor. De fapt, noi suntem uniti in mintea mayasilor. Ceremoniile din vechime, erau mult, mult mai profunde decat ceea ce percepem noi, ca oameni moderni. Noi credem ca stiinta si logica sunt elementele cheie ale lumii in care traim. Credem cu tarie ca suntem superiori celor din vechime. Si ca tehnologia ne usureaza viata... Dar daca va inchipuiti ca tehnologia ne va salva de la ceea ce Mama Pamant este gata sa aduca umanitatii, si daca mayasii au dreptate, atunci veti fi surprinsi. Asa cum am spus si la inceput, viata nu este ceea ce pare. In Vedele sanscrite, scrise cu aproape 6 mii de ani in urma, vorbeau despre timpurile in care omul va ajunge sa cunoasca electricitatea si magnetismul, despre cum va zbura pe cer in cutii de metal, iar acesta este chiar un citat, si tot in Vede se spune ca in numai o zi vom renunta la toate astea. Ca un copil care atunci cand creste, renunta la ursulet si cauta altceva, dintr-o viziune mai inalta. Suntem pe cale sa facem acelasi lucru. Din punctul de vedere al mayasilor, tehnologia inalta nu este un semn al unei civilizatii avansate. Este un semn ca o civilizatie este pe cale sa devina avansata. La ce este buna tehnologia pentru oameni, daca ei descopera ca propriul lor corp si constiinta umana pot face tot ceea ce face acum tehnologia si chiar mai mult decat atat. Vom intelege toate acestea, din cate spun mayasilor. In primul rand ei vad pamantul ca pe o fiinta, constienta de tot ceea ce se intampla pe corpul ei. Noi, in schimb, il vedem ca pe o piatra.

Ceremonia este o comunicare directa si o punte de legatura a omului cu Mama Pamant, cu Tatal Cer si cu toata viata de pretutindeni. Din timpurile stravechi s-a stiut ca inainte ca orice schimbare a omului sa aiba loc pe pamant, trebuie facuta o ceremonie. Aceasta leaga inima omului cu inima Pamantului si a Cerului si a Universului. Atunci cand popoarele vechi intrau in ceremonie, ei intrau de fapt intr-o lume sacra, plina de posibilitati. Mayasii au prezis ca pe masura ce ne apropiem de 2012, umanitatea va intra intr-un mare haos. Dar nu este niciun motiv sa va fie frica, nu este sfarsitul, este inceputul, dupa cum va veti da seama curand. Este inceputul unui nou ciclu, frumos si plin de speranta. Daca ne uitam in urma, descoperim ca acum, in lumea moderna, totul se dezintegreaza, exact asa cum au prezis mayasii. De exemplu incalzirea globala si faptul ca ne apropiem cu repeziciune de epoca de gheata; lumea financiara care este in colaps la nivel planetar; bolile mortale cum sunt sida si alti virusi pandemici; razboaiele recente, cum sunt cele din Irak si Afganistan si altele care au loc pe planeta. Si cei peste 2 miliarde de copii care traiesc cu doar 2 dolari pe zi, sau cei care mor de foame. ... Conform mayasilor, toate acestea au fost prezise cu mult, mult timp in urma. Si ne apropiem de sfarsitul unui ciclu de timp care a durat mult, si cand acest haos se va termina... el are loc mereu, acest haos face parte din ciclul viatii, este ceva normal. Mayasii spun ca haosul din lume este doar inceputul, iar ceva mult mai maret decat ne putem inchipui este pe cale sa apara pe Pamant.

Va rog sa intelegi ca profetiile care urmeaza sa fie dezvaluite nu sunt fantezii ale calendarului mayas, ci se bazeaza pe trecutul civilizatiei mayase. Trebuie sa intelegeti situatia in care ne aflam, timpurile pe care le traim si ceea ce urmeaza sa apara. Nu mai este timp sa traim ca inainte, sa traim asa cum consideram ca este normal. Nu este. Ceea ce noi consideram a fi normal, dupa cum spun mayasii, nu se va mai intoarce niciodata. Ceea ce va inlocui aceasta realitate, este cu mult, mult mai măreţ.

Deci, sa fie sfarsitul epocii moderne, asa cum credeti conform calendarului mayas care prezice incalzirea globala si schimbari masive in 2012? Potrivit mayasilor, vor fi cutremure, dar vor fi si alte schimbari cu mult mai importante, extrem de frumoase si pozitive despre care nimeni nu vorbeste. Si nici oamenii de stiinta nu stiu despre asta. Dar sunt aspecte pozitive pe care mayasii si eu dorim ca voi sa le stiti.

Daca sfarsitul acestui ciclu va fi un dezastru sau o binecuvantare pentru omenire, asta va depinde de oameni. In aceasta situatie totul depinde de felul in care oamenii percep aceasta experienta si cunostintele si intelepciunea unui corp constient care va conduce omenirea spre viitor. Avem puterea de a ne decide viitorul acum. De fapt, aici si acum sunt singurele care ne dau posibilitatea sa facem posibila aceasta schimbare.

Exista un secret despre cum sa trecem prin aceasta experienta. Si pot sa spun asta printr-o propozitie, chiar daca multi nu vor intelege. Am s-o spun totusi. Oamenii trebuie sa combine cunoasterea straveche cu cea moderna si asta va conduce la o constiinta mai puternica si mai evoluata. Acum traim in doua lumi separate una de cealalta. Cea veche si cea moderna. Traim unii langa altii si in acelasi timp avem nevoie unii de altii, de intelepciunea fiecareia dintre aceste lumi pentru a putea urca spre o constiinta mai inalta. Asta cere cooperare, iar lumea antica este gata sa o faca. Insa lumea moderna nu a inteles inca faptul ca are nevoie de stramosii sai, care sunt de fapt, lumea veche. De ce este importanta pentru stramosi supravietuirea noastra si de ce este importanta pentru noi supravietuirea lor?

In lumea moderna, traim o viata sintetica si ma refer la faptul ca traim separati de natura, in masini si cu toata tehnologia. Si din cauza mandriei ca am realizat atat de mult in domeniul tehnologiei, nu ne putem da seama cum de oamenii acestia din triburi, care umbla desculti si abia se pot hrani, pot totusi afecta in vreun fel lumea moderna, cu exceptia faptului ca ne enerveaza. Dati-mi voie sa explic de ce mayasii si alte triburi sunt importante pentru existenta noastra.

Daca ne uitam in jur, vedem ca totul in natura, inclusiv corpul uman, contine o serie de numere matematice, ce parta numele de numerele Fibonacci.

Voi vorbi despre geometria sacra pentru a intelege mult mai bine de ce este crucial ca lumea veche sa se combine cu cea moderna. Corpul uman contine aceasta serie de numere in milioane de locuri, in fiecare celula, ca sa nu mai vorbim de proportiile corpului nostru. Numarul de aur – 1,618... si el se intande la infinit. Este o proportie. Iar ea se gaseste nu numai in corpul uman, ci si in stele, in planete, in plante.

Fiecare celula din corpul nostru contine numarul de aur, asa ca in corpul nostru avem miliarde de numere de aur. Prin urmare, numarul de aur este foarte important pentru creatie. El este doar o idee, un concept, el nu exista propriu-zis.

Numerele Fibonacii – 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144 s.a.m.d. Avem un numar, pe care il adunam cu cel din spatele lui si obtinem un alt numar. Pe acesta il adunam cu cel anterior si tot asa mai departe. E simplu. Dar daca impartim numerele, vom avea proportii care se vor apropia de valoarea numarului de aur, fie cu putin sub, fie cu putin peste aceasta valoare. Si pe masura ce ajungeti mai sus pe sirul lui Fibonacii si impartiti 55 la 34 de exemplu, aveti o valoare din ce in ce mai apropiata de valoarea numarului de aur. Cochilia de melc contine in mod vizibil, in faliile sale, proportiile despre care vorbim.

Tineti minte ca discutia noastra a plecat de la intrebarea de ce lumea moderna are nevoie de cea straveche pentru a supravietui, asa cum spun mayasii.

Imaginea unei plante care atunci cand iese din pamant are o frunza. Apoi mai face una, apoi inca doua, apoi 3, apoi 5 frunze si apoi 8 flori. Sirul Fibonacci este evident in aceasta forma de viata. Intrebarea este: cum de a stiut aceasta planta ca dupa ce a facut 5 frunze, a trebuit sa scoata 8 flori? De ce nu 10, sau 12 sau mai multe? Raspunsul este ca s-a uitat in trecutul său si a vazut ca este 3, si ca daca adauga trecutul la prezent, care este 5, atunci rezultatul va fi 8. Stie exact care va fi viitorul. Si asta este exact ceea ce umanitatea va trebui sa invete sa faca acum. Este ca si cum lumea moderna este 5 si nu stie ce urmeaza, pentru ca este complet deconectata de la trecut. Dar cand se va reconecta cu trecutul, cu vechea lume, atunci va sti exact catre ce se indreapta. Nu putem sti ca ne vom extinde constiinta daca nu avem ajutorul vechii lumi. Este esential. Nu este o optiune. Trebuie sa ne conectam cu acea lume. Iar ei sunt complet pregatiti si stiu ca au nevoie de noi, numai ca noi nu stim ca avem nevoie de ei.

Poporul mayas avea cunostinte temeinice despre timp. Cat despre data de 21 decembrie, multi am auzit de ea nu nu stim cu adevarat ce inseamna. Iar pentru a avea o imagine mai curata a acestei date si pentru a o intelege, va trebui sa vorbim despre echinoctiu. Daca profetiile mayase sunt corecte, iar stiinta moderna confirma, atunci va fi o schimbare la nivel planetar. O schimbare a planetei si a constiintei umane. Ii pasa cuiva de asta? Mayasii cred ca da. Si ei spun ca in 2012 va avea loc nasterea noii umanitati. Dar aceasta parte a profetiilor a fost trecuta cu vederea. Asta vreau sa stiti si pentru asta ne aflam in acest moment, la o intalnire pe internet. Daca as scrie o carte ar dura cam un an si jumatate pana sa ajunga la voi informatia in toate limbile, iar voi trebuie sa aflati toate acestea cat mai repede. Le aflati chiar acum. Si cine stie, poate ca totusi vor scrie si o carte...

Voi incepe acest capitol prin a spune din nou: calendarul mayas este cel mai precis calendar din lume si asta i-a uimit pe oamenii de stiinta din toata lumea. Si datorita acestei precizii, sute de mii de oameni incearca sa inteleaga sensul acestei date de 21 dec 2012. S-a tot spus ca atunci vor fi cataclisme naturale si ca lumea se va sfarsi.

Pentru a merge mai departe, trebuie sa va explic cine sunt membri Consiliului de Batrani mayasi din Guatemala. Exista 440 de triburi in Mexic, Honduras, Belize, Guatemala si fiecare dintre acestea au ales cate un conducator. Acesti 440 de batrani compun Consiliul, iar dintre ei, unul este ales sa conduca si sa reprezinte Consiliul si natiunea mayasa. Iar acesta este Don Alejandro Cirillo, el face parte din a 13-a generatie de samani. El stie mai mult decat, probabil, oricine altcineva de pe pamant despre poporul si cultura maya. Ca sa fie clar, mai sunt si alte consilii mayase, aşa cum este cel din care facea parte Huns Batsman despre care v-am vorbit, de asemenea, preot şi şaman. Acest consiliu reprezintă mai ales mayaşii mexicani şi am făcut multe ceremonii cu ei, după cum v-am mai spus. Şi munca lor este, de asemenea, foarte importantă pentru lume. Mai există alte consilii, mai mici în Honduras, Belize şi în alte părţi.

Pentru a începe să vorbesc despre ceea ce v-am explicat, vă voi spune o poveste pe care mayaşii mi-au spus-o mie pentru a v-o spune voua...este ca un râu curgător, schimbător dar care întotdeauna se îndreptă spre ocean. Vom începe să reducem prăpastia dintre modul în care lumea antică înţelege şi lumea modernă interpretează Soarele, Pământul şi Universul. Dacă veţi asculta ceea ce spun din inimă şi nu din cap, veţi înţelege ceea ce vă voi spune. În iulie 2007 Don Alejandro şi soţia lui Elizabeth, au venit la mine în Sedona, pentru a mă întâlni. Vroiau să îmi spună despre profeţiile mayaşe şi să ceară ajutor pentru acestea. De ce tocmai eu?Sincer să fiu, nu ştiu. Dar aşa cum v-am spus am lucrat cu ei mult timp şi cred că au încredere în mine. Primul lucru pe care Don Alejandro mi l-a spus a fost că tot ceea ce am auzit, am văzut şi am ascultat despre cultura mayaşă şi despre Calendarul mayaş nu a fost aprobat sau scris de către mayaşi sau de către consiliilor lor. Ceea ce ştim despre poporul mayaş a venit de la universităţi, guverne, religii, arheologi sau oameni normali ca Jose Aguellas, unii dintre ei mayaşi, dar ca lucrurile să fie clare: Consiliul Naţional al Mayaşilor din Guatemala, după cum spune Don Alejandro nu a spus nimic de 526 de ani. O tăcere foarte îndelungată. După cum vedeţi, întreruperea tăcerii mayaşe din această perioadă este foarte importantă pentru lume. Mai mult decât atât...tot ceea ce se ştie despre mayaşi trebuie dat la o parte/uitat pentru a putea vedea adevărul. Nu adevărul inventat de străini care nu nimic de a face cu conştiinţa mayaşă.

Iată ce mi-a spus Don Alejandro despre profeţia mayaşă din decembrie 2012. În primul rând este o fereastră a timpului în jurul acestei date de 21 decembrie 2012, pe care mayaşii o numesc Sfârşitul Timpului şi care durează 7 ani. Această fereastră a început, din câte am înţeles eu pe 24 octombrie 2007 dar nu ştiu cu siguranţă când se va sfârşi. Ceea ce ştiu cu siguranţă, este că noi trăim acum în această fereastră, numită Sfârşitul Timpului. Pe lângă asta, Don Alejandro a mai spus că probabilitatea ca profeţia mayaşă să înceapă la acea dată, 21 decembrie 2012, aşa cum cred cei mai mulţi, este destul de mică. A spus că va începe undeva în timpul acestei ferestre a timpului, adică în orice moment, de acum, şi că cel mai târziu în 2015. Nici una dintre profeţiile moderne nu a spus aceste lucruri. Mai departe, pentru a clarifica şi mai mult lucrurile, trebuie să înţelegem ce inseamnă de fapt decembrie 2012 şi pentru asta trebuie să vorbim despre Ordinea Echinocţiilor. Pentru unii dintre voi mayaşii folosesc cicluri de 5200 de ani; dacă înmulţiţi acest număr cu 5 ajungem la 26.000 de ani – asta este lungimea aproximativă a Ordinii Echinocţiilor. Iar ciclul de 5200 de ani pe care mayaşii îl folosesc este de fapt puţin mai mic; în acest calendar sunt roţi care se învârtesc în alte roţi cu viteze de deplasare/rotire diferite – una dintre ele este Ordinea Echinocţiilor, pe care o vom explica, în detaliu, imediat şi care se roteşte odată la aproximativ 26.000 de ani. Aceşti 5200 de ani apar de 5 ori şi nu se întâlnesc niciodată cu Ordinea Echinocţiilor, decât o dată la 26000 de ani când sunt perfect aliniate – asta se va întâmpla pe 21 decembrie 2012.

Hai să vorbim puţin despre timp, pentru a înţelege acest tabloul, cel al echinocţiilor şi cum se îmbină ele. Timpul este un concept uman, o iluzie; ne uităm la ceasuri şi spunem...Oau este 4:32, dar mulţi dintre noi uităm că este legat de rotaţia Pământului, un lucru natural şi nu unul electronic/digital. Ne uităm la răsăritul sau la apusul Soarelui şi ne gândim că acesta se mişcă, dar de fapt este o iluzie, pentru că Pământul este cel care se miscă şi care produce această iluzie. Această mişcare creează mişcarea noastră zilnică, Pământul trăieşte o revoluţie şi noi experimentăm o zi; întreg ciclul este împărţit în 24 de segmente pe care noi le numim ore. Toată lumea ştie asta; toată lumea ştie că revoluţia Pământului se numeşte zi; al doilea ciclu pe care toată lumea îl ştie bine este revoluţia Pământului în jurul Soarelui – adică un an sau 365, 25 zile; unii oameni de ştiinţă spun că este 365, 44 de zile. Deci este clar că noi calculăm timpul plecând de la rotaţia Pământului în jurul Soarelui. Mai există şi alte rotaţii şi cicluri ale Pământului dar care sunt şi mai puţin înţelese de către oameni dar a căror importanţă este cel puţin asemănătoare cu cea a orelor din viaţă noastră. Dar pur şi simplu nu ştim. De exemplu: axa de înclinare a Pământului, faţă de Soare afectează viaţa fiecărui om de pe Pământ, este de aproximativ 23,5^o şi se numeşte înclinare/deviere/abatere; ea este cea care creează anotimpurile noastre: vara, primăvară, toamnă, iarnă; de fapt ea este variabilă – variază între 21, 1^o şi 24, 5^o într-o perioadă de 42000 de ani. Te gândeşti că o perioadă atât de lungă nu are nici o legătură cu viaţa de zi cu zi, dar de fapt astronomii trebuie să ţină cont zilnic de această axă înclinată, atunci când explorează Universul cu telescoapele lor computerizate. Dacă nu o fac, se uită de fapt la altceva decât la ceea ce ar trebui să se uite, în altă parte. Nici rotaţia Pământului în jurul Soarelui nu este chiar aşa de simplă cum pare – forma orbitei, numită excentrică (nu sunt foarte sigură de toate aceste denumiri) se schimbă şi ea constant. Pământul se roteşte în jurul Soarelui, într-un cerc perfect, care işi modifică forma în elipsă, probabil datorită influenţei gravitaţiei lui Jupiter şi Saturn. Acest cliclu se schimbă foarte rar, odată la 100.000 de ani şi ceea ce este foarte interesant nu şi-a modificat forma de la cerc la elipsă şi apoi la cerc, din nou. Apoi este Ordinea echinocţiilor, un nou calcul realizat de oamenii de ştiinţă în anul 2000, mai exact 25771, 5 ani durează ca axa să facă o rotaţie completă. Iată despre ce vorbim, dacă vă uitaţi la asta, veţi observa că se roteşte în cerc, nu unul perfect ci este mai mult o elipsă şi durează sa facă rotaţia în aproape 26.000 de ani. Cauzele principale ale acestei rotiri sunt Soarele şi Luna dar sunt şi alte corpuri cereşti care influenţează. Dar şi Ordinea Echinocţiilor este schimbătoare datorită a ceea ce se numeşte ciclul Milancovitch(nu sunt sigura). Ciclul Milancovitch sunt toate ciclurile Pământului dar şi alte cicluri şi care se pare că se schimbă constant. Studiile ciclului Milancovitch s-au concentrat pe impactul pe care acestea le au asupra climei de pe Pământ...da, pentru ca a studia clima Pământului este necesar să cunoşti ciclul Milancovitch. Pe lângă asta mai este si orbita Lunii, care determină periodic fluxul şi refluxul mărilor şi care afectează pe toţi oamenii care trăiesc pe lângă mare dar care afectează şi ciclul Milancovitch. Aceste cicluri influenţează şi emoţiile umane; sunt foarte multe cicluri pe Pâmânt care ne influenţează viaţa, cum este de exmplu, ciclul menstruaţiei feminine.

Toate aceste cicluri sunt chei de înţelegere a tot ceea ce se întâmplă şi a profeţiei mayaşe. După cum vedem sunt multe cicluri în rotaţia Pământului iar Ordinea Echinocţiilor este doar unul dintre ele şi este influenţat de alte cicluri, aşa cum vă puteţi imagina.

Dacă ar fi să ne uităm la aceste rotaţii, cu un tipar eliptic vom observa că există 2 puncte, cele mai depărtate de centru, Appelge şi Perogee(nu sunt sigură!) şi care devin din ce mai importante pe măsură ce înaităm. Potrivit calculelor ştiinţifice din 2000, aşa cum am spus, Pământului îi trebuie 25771, 5 ani pentru o rotaţie completă şi pentru a trece prin toate cele 12 semne ale zodiacului; deci această axă este inclinată în dreptul semnelor zodiacale. Potrivit vechilor hindusi şi tibetani, la fiecare trecere a Pământului printr-un semn acesta se schimbă într-un mod specific. Este puţin mai complicat, decât explic eu acum, pentru că de exemplu hinduşi împart acest timp în perioade care se numesc Yuga, care sunt puţin diferite de semnele zodiacale. Deci pe 21 decembrie 2012, axa Pământului se va inclina în dreptul semnului zodiacal al Vărsătorului, ceea ce potrivit credinţelor vechi determină o schimbare rapidă a conştiinţei; potrivit mayaşilor această schimbare nu începe neapărat în acea zi ci undeva în fereastra de timp, pe care o trăim acum.

Să vorbim puţin despre această dată, 24 octombrie 2007, când sfârşitul timpului a început – ce a fost atât de deosebit la această dată.

Un alt trib indigen, din SUA, care se numeşte Hopi; oamenii de ştiinţă cred că acest trib a venit prin Strâmtoarea Bering din Rusia, prin Alaska, pe coasta canadiană şi s-au oprit, în Arizona, unde sunt acum. Dar potrivit Bunicului Eric, din tribul Hopi şi istoricul acestora – este de fapt ultimul membru al unei părţi a tribului – că acest lucru nu este adevărat; Hopi nu au venit de acolo ci din Guatemala şi la acel moment erau mayaşi şi nu Hopi; din motive încă ascunse de Hopi şi mayaşi au fost trimişi către Nord. Eu ştiam acest lucru dar ele mi-au fost spuse şi de către ei. În noiembrie 2007, când călătoream cu autobuzul prin Guatemala cu Bunicul Eric, acesta m-a întrebat dacă am văzut sfera albastră de pe cer din octombrie 2007. Am spus că nu am vazut-o dar a vazut-o fiica mea, când a apărut. M-am uitat pe internet. M-a întrebat dacă asta ar putea fi profeţia Hopi a Păsării Albastre care a fost făcută acum 200 de ani de către ei. Nu ştiam răspunsul pentru că nu sunt Hopi. Dar iată ce s-a întâmplat: chiar înainte de 24 octombrie 2007 o cometă, Holmes, a trecut prin sistemul nostru solar. O cometă mică, pe care nici un astronom nu a considerat-o un eveniment astronomic, dar pe 24 octombrie 2007 această cometă a explodat devenind o gigantică sferă albastră, care a crescut şi a crescut până a devenit mai mare decât Soarele. Acum a devenit cel mai mare corp ceresc care a fost observat în sistemul nostru solar. Apoi când Bunicul Eric s-a întors la indienii Hopi au discutat şi au fost de acord că aceasta a fost profeţia Hopi a Păsării Albastre; mayaşii au fost de acord că este începutul Sfârşitului Timpului. După cum vedeţi nu a fost un eveniment întâmplător ci cel mai mare eveniment de acest fel şi pe care noi îl cunoaştem.

Mai există o parte a profeţiei Hopi, despre venirea stelei roşii. Mayaşii şi Hopi nu au discutat cu mine despre acest eveniment dar ştiu câteva lucruri din cărţi şi sunt încrezător că vom afla mai multe în viitor.

Don Alejandro când a fost în Sedona, în iulie 2007 mi-a împărtăşit o parte din profeţia mayaşă – o singură parte dar sunt mult mai multe. A spus că nu este singura parte; a mai spus că va fi o inversare a Polilor Pământului, undeva la sfârşitul timpului. Nu este nimic nou, de vreme ce Edgar – Cayce a prezis acelaşi lucru, acum ceva vreme, prin anii 30. Edgar Cayce a spus că undeva după iarna lui 88, axa Pământului se va schimba şi chiar a prezis exact locul unde aceasta se va muta, undeva în Rusia, la aproximativ 16^o .

Edgar Cayce a făcut aproximativ 12.000 de predicţii din 1920 până în 1970 şi a greşit doar o singură dată. A făcut o dată o predicţie, el aflându-se în America pentru un om din Franţa dar, din greşeală, a făcut predicţia pentru fratele său geamăn. Predicţiile lui Edgar Cayce se numără printre cele mai exacte din lume iar ştiinţa modernă a cercetat foarte atent această posibilitate a inversării polilor. O inversarea fizică a polilor este precedată de o inversare magnetică, iar ştiinţa modernă a observat că, câmpul magnetic pământesc a început să scadă acum aproximativ 2000 de ani iar acum 400 de ani a avut loc o schimbare dramatică, devenind din ce în ce mai slab. Apoi acum aproximativ 40 de ani, câmpul magnetic a început să se schimbe astfel încât liniile magnetice care mult timp au fost stabile, au început să devină din ce în ce mai instabile şi să hoinărească/să se deplaseze. Asta a făcut ca balenele, care foloseau aceste linii pentru migraţie, să eşueze pe tărm ceea ce nu se mai întâmplase înainte; liniile magnetice s-au deplasat de la locul lor şi au ajuns în zonele de pământ, unde nu au mai fost niciodată. Nimeni nu mai văzuse balene făcând acest lucru şi nici o modificare a liniilor magnetice. Apoi pentru că poziţia liniilor magnetice ale Pământului s-au modificat ca o consecinţă a scăderii câmpului magnetic pământesc, păsările au început să apară în zone care nu făceau parte din traseul lor migrator. Apoi în 1990, hărţile astronomice ale Pământului…mă scuzaţi, hărţile aeronautice folosite de avioane pentru aterizarea pe aeroporturi au trebuit să fie schimbate în întreaga lume, pentru că cele vechi nu mai erau bune iar astăzi liniile magnetice sunt atât de instabile, încât absolut la fiecare aterizare, hărţile magnetice trebuie verificate pentru a verifica dacă sistemul de ghidare funcţionează corect.

În 2003, o televiziune a dat posibilitatea unei echipe de oameni de ştiinţă să vorbească despre o posibilă inversare magnetică a Polilor. Aceşti oameni de ştiinţă sunt de părere că o schimbare magnetică a Polilor va avea loc undeva în viitorul apropiat; asta a fost tot ce au spus. Apoi acum mai puţin de 2 ani oameni de ştiinţă din toată lumea care cercetează câmpul magnetic pământesc au intrat pe internet pentru a avertiza oamenii. Au făcut acest lucru timp de 11 zile până când guvernele i-au redus la tăcere, probabil pentru că erau preocupate de îngrijorarea/teama oamenilor faţă de acest subiect. Oamenii de ştiinţă au spus, că cu atât de multe anomalii în câmpul magnetic pământesc, în 25 de ani de acum încolo nu numai că liniile acestuia se vor deplasa dar îşi vor schimba şi polaritatea, asta însemnând că Polul Nord va deveni Polul Sud şi invers. Apoi acum 8 sau 9 luni, au intrat din nou pe Internet şi au avertizat din nou oamenii că anomaliile au devenit atât de severe, încât se aşteaptă la o inversare magnetică a polilor, în orice moment. Ceea ce ştiinţa a demonstrat este că acum 13.000 a avut loc o inversare fizică a Polilor şi momentul în care ne aflăm acum coincide cu momentul invers din acest ciclu, de acum 13.000 de ani, în Ordinea Echinocţiilor. Ei cred ca Polul Nord se afla în Golful Hudson, înainte ca axa sa să se deplaseze. Apoi acum mai puţin de 26.000 de ani - exact în momentul opus în care ne aflăm noi acum, în Ordinea Echinocţiilor, sfârşitul timpului pe care îl trăim acum, aproape de 21 decembrie 2012 - polii pământeşti s-au inversat pentru a doua oară. Şi dacă asta nu este suficient de şocant, oamenii de ştiinţă ştiu că inversarea magnetică a polilor durează doar 20 de ore, mai puţin de o zi. Acest lucru nu este spus de mayaşi ci este demonstrat de ştiinţa modernă. Te trezeşti într-o zi şi în aceaiaşi zi lumea în care trăieşti este complet schimbată. Să se întoarcem la polii magnetici…tot ştiinţa a demonstrat că exact înainte de inversarea fizică a polilor are loc o inversare magnetică, urmată de o perioadă fară câmp magnetic. Ceea ce acum este doar o teorie, pentru că omul modern nu a mai asistat la un asemenea eveniment…este de fapt singura care poate explica cum este posibil. Dacă te gândeşti puţin…Pământul este masiv/dens şi pentru a-şi schimba axa este nevoie de o cantitate imensă de energie…iar asta este aproape imposibil…oamenii de ştiinţă nu au putut să îşi dea seama cum este posibil aşa ceva…cantitatea de energie necesară…ar fi ca şi cum Luna ar lovi Pământul, ceva de genul ăsta. Atunci, ar fi imposibil ca Pământul să îşi schimbe axa? Dar de fapt nu este. Pământul şi-a schimbat axa de sute de ori, în ultimele milioane de ani; doar oamenii de ştiinţă nu işi puteau da seama cum este posibil aşa ceva. Apoi recent a apărut o teorie, acum 20 sau 30 de ani. Teoria spune aşa: suprafaţa Pământului are o crustă, nu foarte groasă de 20 – 30 de mile, iar sub această crustă se află ceea ce se numeşte manta. Ceea ce se numeşte mantaua superioară face legătura între partea inferioară a crustei şi interiorul Pământului. Mantaua superioară este formată din piatră. Ceea ce oamenii de ştiinţă au aflat este că dacă, câmpul magnetic devine zero, dispare complet, ceea ce se aşteaptă să se întâmple curând, la vreo doua săptămâni după, această formaţiune pietroasă din jurul Pământului devine lichidă, ca uleiul. În acest moment, crusta Pământului este liberă să se deplaseze în orice direcţie doreşte; totuşi va fi nevoie de o cantitate imensă de energie dar nu atât de multă cât ar fi necesară pentru deplasarea axei Pământului. Deci…cum să spun asta…ceea ce cred ei că urmează să se întâmple…gheaţa de la Polul Sud nu este centrată perfect; e o cantitate imensă de gheaţă – dacă ar fi ca gheaţa să se topească, nivelul oceanelor din întreaga lume ar creşte cu aproximativ 200 de picioare (60,958 m). Foarte multă apă. Astfel această masă, atunci când suprafaţa Pământului se poate roti şi care nu este perfect centrată…ei cred că se va muta spre centrul balanţei iar crusta o va urma. Aşadar oamenii de ştiinţă au calculat şi ei cred şi prezic că locul în care axa Pământului se va muta este incredibil de aproape de cel prezis de Edgar Cayce. Destul de interesant. Edgar Cayce spune că va fi la 16⁰ în Rusia, într-un anumit punct iar matematicienii au calculat cam 17^0, în aproape acelaşi loc. Deci, nu ştim încă, este o teorie, nimeni nu a mai văzut un lucru asemănător, cel puţin nu oamenii moderni.

Inversarea axei Polilor, care va avea loc, este legată de ceea ce mayaşii vor să vă spună. Ei ştiu că va avea loc, ei îşi amintesc istoria lor şi cele doua inversări ale Polilor pe care ştiinţa le-a înregistrat. Mayaşii spun că au trecut prin ambele şi au fost pe Pământ cel puţin 26000 de ani. Ştiinţa nu poate contrazice acest lucru pentru că nu ştie de unde au venit şi nu ştie cine sunt ei. Don Alejandro spune că în timpul ultimei inversări a Polilor milioane de oameni au murit pentru că nu ştiau ce se întâmplă. Dacă ar fi ştiut, şi asta se întâmplă şi acum, ar fi transformat această experienţă într-una puternică, frumoasă şi graţioasă. Don Alejandro spune că dacă nu înţeleg ce se întâmplă şi se lasă pradă fricii, pot foarte uşor să moară. El vrea să vă vorbească despre asta. Don Alejandro mai vorbeşte şi că vor fi 30 de ore de întuneric, la inversarea Polilor. Ştiu că sunt unii care vorbesc de 3 zile de întuneric, dar mayaşii spun...nu, nu vor fi 3 zile ci 30 de ore. Don Alejandro spune că va fi atât de întuneric încât nici macar stelele de pe cer nu se vor vedea, în timpul nopţii...cu alte cuvinte devenim orbi. El spune că în acest timp foarte mulţi oameni au murit de frică. Tot el spune că dacă stai calm, nu îţi faci griji şi stai relaxat totul revine, vezi din nou, totul revine la normal şi nu durează decât 30 de ore. Acesta este un alt lucru pe care mayaşi vor ca voi să îl înţelegeţi – în timpul schimbării, sa nu vă fie frică, nu este nimic de care să vă temeţi. Desigur după inversarea Polilor locul în care te afli pe Pământ este probabil complet diferit, faţă de Ecuator. Probabil acum trăiţi într-un mediu nou şi complet diferit de pe Pământ. Aceasta înseamnă că trebuie să îţi dai seama imediat unde te afli altfel vei muri ori de cald ori de frig. Acesta este un alt lucru pe care ei vor să îl ştiţi –din profeţia mayaşă, numită de oamenii Ziua Blestemată, există o parte mult mai importantă - de unde să ştim cum să ne comportăm în ziua inversării Polilor şi imediat apoi. Pentru mayaşi ceea ce contează este vibraţia inimii care este în rezonanţă perfectă cu Inima Pământului, Inima Soarelui şi Inima Universului. Dacă învăţăm să trăim în această vibraţie Pământul Viu va avea grijă să ajungem în Noua Lume.

Un secret poate fi spus în cuvinte dar trebuie să îl trăieşti ca să îl întelegi. Cuvintele vin din cap (din creier) dar ceea ce trebuie noi să ne amintim nu are nici o legătură cu capul/creierul. Este legat de inima umană. Folosind cuvintele, aşa cum fac eu, aş spune că în inima există un Spaţiu Sacru, în care se crează totul, iar trăitul în acest Spaţiu Sacru schimbă orice tip de relaţie din natură şi din Univers. Creierul are Ego care se percepe separat de realitate şi de asemenea crede că este cea mai importantă parte din realitate, dar în inimă nu eşti separat de realitate, devii una cu realitatea. Nu există separare şi toate părţile/segmentele sunt egale. Mayaşi vorbesc mereu despre acest lucru – nici o fiinţă umană nu este mai presus de celelalte şi noi toţi suntem la fel. Deci, după cum vedeţi cuvintele pot descrie ceea ce discutăm dar nu poţi simţi acest lucru decât dacă intri în spaţiul sacru al inimii, simţind şi devenind una cu această vibraţie. Dar despre acest lucru vom vorbi altă dată.

Poate veţi înţelege inima mayaşilor ascultând în continuare povestea lor. Acum vom merge în jungla din Guatemala. În iunie 2007, mi-am predat manuscrisul pentru Şarpele de Lumină către editura mea. Există foarte multe povestiri despre ceremoniilor mayaşilor şi al altor triburi în care energiile interne ale Pământului erau modificate. În iulie 2007, aşa cum am spus deja, Don Alejandro şi soţia lui au venit în Sedona şi au cerut o întâlnire. După ce Don Alejandro a vorbit despre inversarea Polilor mi-a mai spus că foarte curând, conform calendarului mayaş, din acea perioadă, omenirea va intra în Sfârşitul Timpului şi că anumite ceremonii trebuie să aibă loc şi că aceste ceremonii erau marcate in calendarul lor. Asta se întâmpla chiar înainte ca Sfera Albastră să apară. Apoi Don Alejandro a început să vorbească despre conchistadorii spanioli şi cum au distrus ei aproape toate artefactele şi înregistrările, mayaşii pierzând astfel foarte mult din înţelepciunea şi profeţiile lor. Apoi Don Alejandro mi-a spus cum amunite documente secrete au fost ascunse de conchistadori şi că acum a venit momentul să se reclădească întreaga cunoaştere. Conform profeţiei mayaşe, el a spus că a venit momentul ca mayaşi să işi reconstruiască cunoaşterea, experienţa, înţelepciunea şi amintirile şi că acesta este momentul potrivit să înceapă şi că în acest moment lumea va privi. Consiliul Mayaş, conform a ceea ce a spus Don Alejandro, a văzut cum vine un grup de oameni de pretutindeni, din nenumărate ţări de pe Pământ, reprezentând lumea. Mi-a cerut să îi găsesc pe aceşti oameni, mai exact 60 de oameni şi să îi aduc în oraşul Guatemala, la o anumită dată din noiembrie 2007. De acolo el şi Consiliul Mayaş îi vor duce în jungla din Guatemala pentru a vedea cum ei readuc cunoaşterea/înţelepciunea din nou şi pentru a participa la ceremonii. Asta a fost simplu pentru mine; vreo 60 de telefoane şi a fost gata; au venit din 23 de ţări. În acest grup era Bunicul Eric din tribul Hopi şi alţi 3 Înţelepţi/Bătrâni din Sierra Nevada, Sierra Marta şi Columbia, America de Sud. Unul era Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos (de aceste denumiri nu sunt foarte sigură!). Aceste doua triburi sunt semnificative pentru antichitate; don Alejandro mi-a spus că mayaşi sunt originari din Atlantida – ştiam acest lucru de câtiva ani dar a fost impresionant să aud aceste cuvinte de la el. Haideţi să vorbim puţin despre Atlantida pentru a înţelege de ce aceste 3 triburi, Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos sunt atât de importante. Simbolul Atlantidei erau 3 cercuri: un cerc în interiorul altui cerc, apoi în alt cerc...pot fi văzute şi ca 3 sfere. Cercul/sfera exterior/exterioară reprezenta oamenii care trăiau în Atlantida, al doilea cerc/sferă reprezenta preoţimea şi era numită maya. Cercul din mijloc făceau legătura dintre oameni şi cei care se aflau în primul cerc – Neccalii – pe litere, se scrie N-e-k-k–a-l-s sau câteodată N–e-c-c-a-l-s – şi erau cei care vorbeau direct din inimile lor şi se conectau direct cu sfera Mamei Pământ şi apoi mai sus. Trăiau în peşteri şi în camere speciale în piramide, străluceau în întuneric şi pluteau câtiva inci deasupra Pământului. Hopi erau maya iar maya erau maya iar Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos erau Neccali. Când Atlantida s-a scufundat acum 13.000 de ani, din cauza inversării polilor despre care tocmai am vorbit, maya au sărit în bărcile lor şi au ajuns în Yucatan, nu departe de S-V zonei unde Atlantida a existat; iar Neccali au plecat, cu bărcile lor, spre Santa Marta, Columbia sau cel puţin, nu foarte departe de acolo. Toate aceste triburi sunt înrudite şi îşi amintesc ce s-a întâmplat, nu numai acum 13.000 de ani ci şi acum 26000 de ani şi chiar mai înainte. Acum ar fi pentru prima dată de la scufundarea Atlantidei, când toate aceste 3 triburi se întâlnesc pentru a face ceremonii. A fost istoric. Mai mult, Bătrânul/Înţeleptul Eric a fost primul Hopi care s-a întors în Guatemala, după ce au plecat acum câteva mii de ani, spre cele 4 colţuri despre care am vorbit mai devreme. Consiliului Înţelepţilor Maya a început prin a ne conduce spre Atitlan, unde se află lacurile sacre ale mayaşilor. Grupul nostru a fost însoţit de 25 din cei 440 de membri ai Consiliului Bătrânilor, care au fost selectaţi să înceapă să îşi reconstruiască cunoaşterea. Există alte moduri prin care mayaşi şi-au păstrat amintirile, în afară de creierele lor. Utilizând 13 cranii de cristal, unul pentru fiecare 1000 de ani de la scufundarea Atlantidei...vom discuta acest subiect extraordinar, puţin mai târziu. Grupul s-a aşezat în cerc, în jurul celor 25 de Bătrâni/ Înţelepţi şi au început cu simbolul mayaş al cifrei zero. Efectiv au început să descifreze acest simbol, ca şi cum nu îl mai văzuseră până atunci. După aproximativ o ora şi jumătate, mayaşii au terminat cu simbolul pentru cifra zero şi au trecut la simbolul pentru cifra unu...am văzut acest proces pentru 0, 1 şi 2, cred. Am urmărit acest eveniment cam o jumătate de zi şi apoi rolul nostru s-a terminat: lumea a văzut cum mayaşi au început să îşi rescrie cunoaşterea şi profeţia s-a împlinit. A doua zi de dimineaţă, mayaşii ne-au dus departe, pe lacul Atitlan, într-un loc în care au loc numai ceremonii mayaşe; urma să participăm la o ceremonie mayasă a focului. Traversarea lacului este o experienţă pe care fiecare probabil şi-o va aminti toată viaţa...vulcanul ameninţător peste ape, lăsa impresia că poate erupe în orice moment...scotea fum – nu e de mirare că mayaşi au ales acel loc pentru ceremonia focului. Pe o plajă retrasă, sunetul valurilor lovindu-se de mal, un cer imens albastru formând orizontul deasupra noastră, Don Alejandro a aşezat grupul nostru divers întrun cerc şi în de tăcere, timp de aproape o oră fiecare etapă a ceremoniei focului a fost cu atenţie pregătită; geometrii – acel aranjament frumos de pietre, ierburi şi lumânări şi alte obiecte sacre iar apoi a venit momentul ca focul să animeze ceremonia. A fost ceva neobişnuit. Nu ştiu dacă Ceremonia Focului a mai fost fotografiată înainte, mai ales aşa cum au facut-o ei. Ne-au lăsat să vedem, efectiv, cum crează geometriile pe pământ, ne-au explicat ce reprezintă fiecare, ce înseamnă fiecare iarbă, pe măsură ce o adăugau, cum aprindeau fiecare lumânare şi aşezau celelalte obiecte – au descris exact de simbolizau. Acest lucru e posibil să nu mai fi fost făcut înainte şi după cum spune Don Alejandro această ceremonia nu a mai avut loc de 13.000 de ani. Hopi, Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos, Înţelepţii Consiliului Mayaş, Don Alejandro şi grupul nostru din toată lumea ne-am unit mâinile în rugăciune atunci când primele raze de soare au început să apară pe cer. Deşi eram din toată lumea, din multe tradiţii şi culturi am intrat cu toţii în inimă şi ne-am rugat cu o singură inimă – ne-am rugat pentru Mama Pământ şi pentru copiii ei, ştiind că Pământul va intra într-o stare foarte violentă, asemănătoare naşterii. Fiecare dintre noi s-a rugat din inimă pentru Mama Pământ, pentru toată lumea şi pentru toată viaţa de pe Pământ. Ceremonia a durat aproximativ 3 ore şi timp de o oră am privit flăcările focului şi am ascultat rugăciunile, iar persoana din tribul Weewa (nu sunt foarte sigură), stătea cu ochii închişi şi la un moment dat şi-a ridica mâinile spre cer, aşa, şi ne-a făcut pe toţi să ne uităm pe cer, pentru că nu ştiam ce făcea şi exact în locul indicat de mâinile lui era un vultur uriaş care plutea deasupra ceremoniei, la 150 de picioare, în aer. Nu i se mişca nici o pană şi părea că este fixat în spaţiu – a stat acolo aproximativ 10 minute. Apoi a coborât câteva picioare şi a continuat să privească ceremonia care nu mai avusese loc de foarte, foarte, foarte mult timp. Rugăciunile, cântecele, incantaţiile, dansurile, focul, fumul toate înălţându-se spre cer sperăm să fi atras atenţia Mamei noastre, Tatălui nostru. Inimile noastre erau larg deschise de această experienţă incredibilă. Pe măsură ce ne urcam în bărci, pentru reîntoarcerea pe malul celălalt al lacului, am privit - probabil nu voi uita niciodată asta – am privit cum grupul nostru neobişnuit cobora pe ponton; religii de la creştini, musulmani, evrei, budişti, taoişti, şintoişti, hinduşi şi multe altele şi toate celelalte triburi din Atlantida. Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi Mayaşi căutau ceva, ştiam asta în inima mea şi orice a fost, probabil că l-au găsit, prin această ceremonie pentru că ne-au cerut să mai participăm la încă una, departe de Lacul Atitlan, într-un loc numit Tical, un templu antic din Guatemala şi care reprezintă chakra coroană în corpul uman, locul străvechi al conştiinţei umane.

Tical este un complex impresionant de temple, care la un moment dat era înconjurat de un oraş şi care se extindea pe zeci de mile, în toate direcţiile. Era un oraş imens şi probabil la un moment dat a fost locuit de milioane de mayaşi; arăta ca un oraş dintr-un viitor îndepărtat, spaţial şi nu ca un oraş din trecut dar nici modern aşa cum ne imaginăm noi acum dar oricum e greu de imaginat că aparţinea unor triburi primitive. Mayaşii spun că înainte ca ei să vină din cer şi dacă priviţi cu atenţie la ceea ce s-a descoperit în Tical, la începutul anilor `80 aproape că îţi vine să crezi...

L-am urmat pe Don Alejandro şi pe ceilalţi Înţelepţi intr-un loc înalt, unde numeroase ceremonii avuseseră loc înainte, unde au început încet şi cu migală să reconstruiască Ceremonia mayaşă a Focului. Ca şi înainte a durat cam o oră, doar ca să aranjeze; focul nici măcar nu era aprins. La început părea că vom repeta prima ceremonie, apoi încet atmosfera a început să se schimbe; de fiecare dată când Don Alejandro îşi ridica mâinile...copacii din jurul nostru, lumina care pătrundea prin ramurile lor, vântul care bătea...a fost destul de dramatic. După ce a făcut acest lucru de vreo 10 ori (să îşi ridice mâinile), ne aşteptam ca vântul să bată; apoi lumina a început să se schimbe, razele de lumină au început să pătrundă printre crengile copacilor facându-ne să ne simţim ca într-o catedrală străveche undeva în Franţa sau din altă parte... Era atât de hipnotizant încât turişti au început să se uite la noi şi nu puteau pleca. A fost ceva foarte frumos în această ceremonie dar am observat că Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi tot cercetau şi aşteptau ca ceva să se întâmple...nu am avut ce face, am simţit în inima mea dar nu puteam să spun despre ce era vorba; mi s-a părut că se uitau după semne, ca vulturul despre care am vorbit mai devreme, şi care nu puteau veni decât de la Pachamama, Mama Pământ. Nici o fiinţă umană nu putea inventa asemena lucruri sau să influenţeze rezultatul...trebuia să vină de la Mama Pământ. Oricare ar fi fost aceste semne, ele probabil au apărut pentru că ni s-a cerut să continuăm. Înţelepţii mayaşi ne-au dus la un alt templu, retras de care nu am mai auzit şi pe care nu l-am mai vazut înainte. Dar imediat ce am văzut aceste temple nu am putut să îmi imaginez cum de lumea nu a ştiut despre ele. Erau perfecte/deosebite şi degajau o putere imensă pe Pământ. Dar aici nu au avut loc ceremonii ci în altă parte. Tot ceea ce vroia Don Alejandro era să trăim experienţa lor şi probabil, energiile din aceste temple să ne experimenteze pe noi.

Probabil acum este momentul să vorbim despre cealaltă metodă prin care mayaşii returneză cunoaşterea, experienţa şi înţelepciunea lor dintrun trecut îndepărtat până în prezent;părea pierdut pentru totdeauna. Fac acest lucru cu inima şi nu cu creierul, lucru la care anticii erau experţi - la fel cum noi suntem experţi în utilizarea creierului. Ceea ce urmează să vă spun nu vine de la Don Alejandro ci de la Huns Batsman din Mexic, din experienţele mele din aceste locuri şi din informaţii ce până acum au fost ţinute secrete. Voi vorbi despre asta dar trebuie să fiu foarte atent ceea ce voi spune. Societatea mayaşă a Bunicilor a fost cea care a creat calea cunoaşterii prin craniile de cristal; aproximativ asemănător modului în care calculatorul înregistează informaţii pe care vrem să le accesăm mai târziu, la fel acţionează şi craniile de cristal. Ca şi calculatoarele noastre care folosesc siliconul pentru a îndeplini această funcţie, de a memora, la fel şi craniile de cristal, folosesc silicon pentru a înregistra informaţii.

Primul Craniu de Cristal a venit din Atlantida iar al doilea provine din noua lume mayaşă de după schimbarea Pământului şi inversarea Polilor de acum 13.000 de ani. Fiecare craniu de cristal este creat odată la 1000 de ani şi conţine memoria ultimilor 1000 de ani; în total sunt 13 cranii de cristal şi conţin amintirile/informaţiile ultimilor 13.000 de ani. La momentul potrivit, la fiecare 1000 de ani, o Bunică mayaşă era aleasă şi ea începea să se pregătească pentru destinul ei; începea prin a confecţiona un craniu de cristal dintrun craniu uman; de obicei un bărbat şaman sculpta şi făcea matriţa craniului; mai multe tipuri de cristale erau folosite, în funcţie de timp şi de ceea ce aveau nevoie. Putea dura foarte mulţi ani până craniul era gata pentru ceremonia finală pentru care tot tribul se pregătea, de fapt timp de 1000 de ani. Apoi Bunica alegea un tânăr sau o tânără, de multe ori chiar o pereche. Să fii ales pentru Ceremonia Craniului de Cristal era o mare onoare pentru acel cuplu mayaş. Odată ce Bunica alegea persoana potrivită, ea intra întro perioadă de pregătire, de obicei de când era copil până când erau mult mai în vârstă. Doar atunci Ceremonia Craniului de Cristal începea. Această onorată/binecuvântată persoană începea să studieze cât era de mult posibil din ceea ce mayaşi ştiau în acea 1000 de ani. Ei întruchipau înţelepciunea mayaşă, artele secrete şi cunoaşterea înaltă...tot ceea ce ştiau, puneau în această persoană iar ea înglobând toată această cunoaştere devenea, inevitabil, şaman. Atunci când Înţelepţii mayaşi simţeau că această persoană era pregătită, coroborând cu Calendarul Mayaş, îi permiteau Bunicii Mayaşe să înceapă Ceremonia Sacră a Craniului de Cristal. Bunica şi persoana desemnată erau pe cale să sigileze 1000 de ani. Ceremonia Craniului de Cristal avea loc odată la 1000 de ani; atunci Bunica şi persoana desemnată ingerau o poţiune specială, din ierburi, plante psihedelice, foarte puternică menită să producă o stare foarte specială a conştiinţei şi a inimii. Ei urmau să se separe de corp dar nu şi de Pământ; urmau să moară dar nu treceau la celelalte nivele; cu întregul trib în jurul lor, rugându-se, incantând şi încurajându-i, spiritele lor părăseau corpul şi intrau, fizic, în craniul de cristal. Astfel, ambii, atât Bunica cât şi persoana desemnată urmau să aibă ca trup, pentru următoarele mii de ani, în craniul de cristal, până la momentul de acum, Sfârşitul Timpului. Undeva în perioada imediat următoare, mayaşii vor face această ceremonie finală a craniilor de cristal. Am primit un e-mail de la Huns Batsman, cu 4 zile înainte de a veni aici şi ştiu că nu a avut încă loc dar o vor face foarte curând. Este o ceremonie extraordinară – 13 şamani mayaşi, bărbaţi sau femei, vor primi spiritele acestor strămoşi ai lor, în corpurile lor moderne şi astfel vor şti tot ceea ce aceste spirite străvechi ştiu. Este o metodă mai bună decât cea a calculatoarelor pentru ei au memorat şi aspectele emoţionale ale cunoaşterii. Atunci când ceremonia va avea loc, mayaşii care trăiesc astăzi îşi vor cunoaşte tot trecutul şi chiar ceea ce s-a întâmplat înainte. Apoi vor combina cunoaşterea acestora cu cunoaşterea mentală a celor 24 care se ocupă de rescrierea istoriei mayaşe, iar poporul mayaş va devenind întreg, ştiind totul: din inimă cât şi din cap. Acesta este planul lor şi cred că vor reuşi acest lucru. Cât despre noi, ceilalţi, restul lumii ne aşteaptă multe binecuvântări, acum că poporul mayaş este întreg, având atât cunoaşterea străveche cât şi cea modernă – totul face din profeţia mayasă şi îmi doresc foarte mult şă ştiu adevărul despre această profeţie.

Apoi Don Alejandro a ridicat mâinile şi a spus...Ok! acum vom merge în mijlocul teritoriului mayaş...oriunde s-ar afla el. Am început călătoria deşi nu ştiam unde ne îndreptăm. Aveam un autobuz mare şi modern, mergeam pe şosele şi autostrăzi, trecând prin frumoasa junglă din Guatemala deşi nu ştiam unde mergem. Am mers multe ore, până am ajuns într-un loc necunoscut; apoi am adormit. Îmi amintesc legănatul maşinii, roţile...următorul lucru de care îmi amintesc este că, brusc, fără nici o avertizare, Don Alejandro ordonă să ieşim după şosea; din câte îmi dădeam seama, putea fi oriunde, era un peisaj de oriunde din Guatemala, câmpuri de iarbă pe ambele părţi, totul era normal, nici un templu, nimic. Am coborât din maşini, ca nişte furnici dar nu ştiam ce să facem sau unde să ne ducem. Întrun final Don Alejandro şi ceilalţi Înţelepţi au mers pe cealaltă parte a drumului, unde se vedea o gaură in gard iar apoi se deschidea ca un coridor... de pe drum, conducând era imposibil să o observi. I-am urmat pe mayaşi în acest coridor de iarbă îngust, neavând nici o idee despre ceea ce era înăuntru. Am mers cam o milă; terenul devenea din ce în ce mai pietros ceea ce indica faptul că ne apropiam de munţi, copacii au început să ne înconjoare, aerul era dens. Apoi Bătrânii au cotit spre stânga, intrând întrun alt coridor de iarbă; intram din ce în ce mai adânc întro junglă, de care era evident că cineva avusese grijă, totul era frumos, culori vii, păsări, scări de piatră aranjate exact acolo unde aveai nevoie de ele...totul a devenit verde şi ferchezuit; era ceva asemănător hotelurilor şi nu semănă cu ceva făcut de natură. Era acolo, in mijlocul a nimic. Apoi surprizător, de fapt ...nu chiar aşa de surprinzător, a apărut o clădire de lemn, ce bloca intrarea în valea pe care păşeam. A fost construită de mayaşi, să protejeze ceva la noi noi aveam acum acces: peşterile din care apăruseră/se iviseră mayaşi cu mult timp înaintea Atlantidei. Pentru nativii americani se numeşte Sipupu şi este cel mai sacru dintre toate lucrurile sacre. Am simţit că în interiorul meu se aşterne din ce în ce mai multă linişte iar oamenii au început să vorbească şi să îşi dea seama că li se pregătea masa dar curiozitatea legată de ceea ce ne rezerva acest spaţiu era foarte greu de suportat. Bătrânii ne-au pus să ne aşezăm în acest loc, înconjuraţi de jungla care venea din toate părţile şi ne-au servit o masă tradiţională mayaşă; ne aştepta un drum lung dar noi nu ştiam asta ci doar Bătrânii, care aveau grijă de noi. După masă, în şir indian, am început să parcurgem peisajul care se afla în spatele acestei clădiri de lemn, apropiindu-ne de muntele din faţa noastră. Liniştea din interiorul meu devenea din ce în ce mai mare şi am început să incantez pe măsură ce ne apropiam de ceva de care eram sigur că nu voi înţelege. Apoi s-a întâmplat: a apărut o gaură mică în munte prin care doar doi-trei oameni încăpeau în ea în acelaşi timp. A durat ceva dar până la urmă, cu toţii am intrat în interiorul muntelui prin gaura îngustă. Eram cu totul în interiorul Mamei Pământ. În acest tunel, Don Alejandro ne-a adunat pe toţi şi ne-a vorbit puţin despre această peşteră. Este o peşteră sacră pentru poporul mayaş şi are o lungime de 28 de km dar că noi vom parcurge doar câţiva kilometri. Ne-a spus să fim foarte atenţi pentru că înăuntru este umed şi alunecos, dar ne dădusem deja seama de asta. Am înaintat puţin apoi s-a întâmplat ceva la care nu mă aşteptam deloc...coridorul îngust în T pe care îl parcursesem se termina iar în faţa noatră a apărut ceva imennnnssss...cât vreo 2 terenuri de fotbal şi înalt de vreo 60, 70 poate chiar 90 picioare; din tavanul înalt, o bucată căzuse acum foarte mult timp, permiţând unei lumini angelice să pătrundă şi care te făcea să te opreşti şi să îţi deschizi inima, instinctiv. Apoi am coborât spre această noua peşteră şi am făcut stânga, mergând dea lungul unui râuleţ cu apă cristalină. Tot drumul a trebuit să mergem de a lungul acestui râu. Mergând în acest puţ a trebuit să folosim lanternele pentru a nu ne lovi de stânci; era foarte întuneric şi noi vorbeam doar pentru a fi siguri că mai este cineva acolo. Dacă stingeai lanterna, era foarte întuneric, atât de întuneric încât nu îţi vedeai degetele de la mâini. După ce am mers mult, în această călătorie, de altfel periculoasă în interiorul Mamei Pământ, am ajuns întrun alt loc în care era un alt tavan înalt, cu orificii care permiteau luminii solare să intre şi am putut să ne vedem. Don Alejandro ne-a oprit şi ne-a spus că o altă ceremonie trebuie să aibă loc aici; o altă ceremonie a focului complet diferită de cele 2 la care participasem deja, la Atitlan şi Tical. Focurile erau aşezate în cerc; a fost cea mai frumoasă dintre toate; muzica, incantaţiile rezonau în ecou şi în spiritele noastre. Apoi ceea ce s-a întâmplat în timpul ceremoniei, este mai presus de cuvinte dar nu mi-am dat seama de asta atunci. Apoi spre finalul ceremoniei Don Alejandro a dispărut. A fost unul dintre Bătrâni, o femeie care ne-a cerut să continuăm să mergem adâncindu-ne si mai mult în întuneric. Apoi am ajuns, pentru a treia oară, întro parte a complexului de peşteri care avea în tavan orificii care permiteau luminii solare să pătrundă; era uriaş dar plăcut în acelaşi timp. Îmi amintesc că în jurul nostru erau stânci foarte mari, care ne făceau, pe mine şi pe ceilalţi să ne simţim ciudat. M-am uitat la o femeie de lângă mine care părea foarte îngrijorată de ceea ce vedea. Mi-a spus: Drunvalo, uită-te la stâncile acestea, seamănă cu animalele şi cu păsările; sunt vii. M-am uitat cu atenţie la o stâncă care se afla lângă mine şi care semăna cu o iguana de vreo 6-7 picioare. Părea foarte reală, până în cele mai mici detalii. Stânca de dedesubtul ei avea forma unei gorile iar cea lângă ea semăna cu cea a unui mascul de maimuţă. Pe pereţi erau feţe umane, feţe mayaşe şi păreau că ies din peretele solid de piatră. Peste tot, fiecare stâncă era vie sau ceva asemănător. Mi s-a tăiat respiraţia. Nu am ştiut ce să îi spun prietenei mele pentru că era foarte neobişnuit, dar am simţit că era bine...realitatea din această peşteră nu era cea obişnuită, normală. Energia era tangibilă chiar şi în aerul pe care îl respiram. Apoi am observat că Don Alejandro care mai devreme dispăruse, se află pe o stâncă, la 15 metri deasupra noastră. Primul meu gând a fost: cum a ajuns acolo pentru că este cam imposibil. A fost momentul în care tot grupul şi-a dat seama că Don Alejandro ne observa. Am tăcut toţi din gură, crezând că Don Alejandro ne va spune ceva, ne va vorbi dar în loc să facă asta, l-a chemat pe Rufino să urce la el. El a urcat dar stânca pe care se afla el, era mai jos, ceea ce făcea ca creştetul capului lui să fie mai jos decât cel al lui Don Alejandro. Apoi Don Alejandro a luat apă şi a turnat-o peste capul lui Rufino; a făcut asta de trei ori. Nu aveam nici o idee despre ce de întâmplă. Apoi Tata Alejandro a cerut unuia mic din grup să vină şi a făcut aceiaşi ceremonie cu el...noi toţi ne uitam şi ne întrebam ce se întâmplă. Apoi ne-a cerut fiecăruia dintre noi să urcăm, pe rând...şi – nu voi uita asta niciodată- în acel moment, simultan cu toţii am ştiut în inimile noastre ce se întâmplă: Don Alejandro făcea Ceremonia Mayaşă a Apei, cu fiecare dintre noi. Era o iniţiere iar energia din cameră a intrat adânc în inimile fiecăruia dintre noi. Orice a vrut Tata de la noi, probabil a găsit. Am început să plâng; nu m-am putut abţine. Mai târziu apoi, într-un mic oraş din Guatemala, aproape de cină, Don Alejandro, Elizabeth, soţia sa, Rufino stăteau la o masă împreună şi mi-au cerut şi mie să vin să stau la ei. Don Alejandro s-a uitat în ochii mei şi a spus, citez: „Am mai cerut la încă 2 grupuri din toată lumea să vină să participe la ceremonii cu noi, pentru a îndeplini profeţia, dar nu au putut să treacă testele Mamei Pământ. Vreau să îţi spun că acest grup ne-a întrecut toate aşteptările; voi sunteţi strămoşii pe care îi aşteptam” Nu am înţeles ce vroia să spună dar el a început să plângă, la fel şi Rufino iar Elizabeth cu forţa ei feminină s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Mulţumesc. Te rog să spui tot grupului sacru că voi sunteţi cei pe care îi aşteptam iar acum profeţia noastră s-a împlinit”. A fost mult prea mult pentru mine şi am început şi eu să plâng, toată masa devenind o masă plină de copii care plângeau.

Acum schimbând subiectul - partea pozitivă ascunsă a profeţiei mayaşe. Mayaşii au numărătoarea lungă de 52000 de ani, Ordinea Echinocţiilor, 26000 de ani şi prezic că lumea în care trăim acum, este pe care să se dezintegreze din cauze naturale. Asta înseamnă că tot ceea ce este normal acum se va schimba dramatic. Lumea s-a axat pe această parte a profeţiei mayaşe – pe inversarea polilor, pe distrugerea aproape totală a lumii, „Ziua Blestemată” din 21 decembrie 2012. Dar în acelaşi timp, exact în acelaşi moment, un nou ciclu începe iar acest ciclu este unul extraordinar. Recent am fost în Columbia, în Munţii Sierra Nevada, şi am trăit cu triburile Kogi, Arwako, Weewa şi Conquamos. Ei cred că există 9 lumi, că noi trăim în lumea a patra şi că vom intra în cea de a cincea, la fel ca şi mayaşi. Eu le-am spus; deci mai avem încă 5 lumi de parcurs pentru a ajunge la nivelul cel ma înalt al conştiinţei. Nu voi uita niciodată – s-au întors către mine şi au spus; nu, tu nu înţelegi, Drunvalo. Totul în viaţă este să atingi echilibrul. Lumea a cincea se află la mijlocul celor 4 lumi de deasupra şi a celor 4 de dedesubt; este echilibrul perfect al Universului, nu există o lume mai sus de aceasta. Mayaşii spun ceva asemănător; ei spun că lumea următoarea, pe care ei o numesc lumea celui de al saselea Soare, este un nou nivel al conştiinţei şi că vom ajunge la acest nivel foarte foarte repede. Pe măsură ce noul ciclu începe, cu Sfârşitul Timpului, conştiinţa dualităţii, a binelui şi a răului, dispare iar constiinţa unităţii devine din ce mai normală/familiară umanităţii. Dualitatea nu va mai exista şi vom începe să ne vedem ca părţi ale unuia. Mayaşii când se întâlnesc îşi spun; In lakesh (nu sunt foarte sigură) – care, add litteram, înseamnă: Eşti un alt mine şi eu sunt un alt tu. Acesta este este un indiciu despre lumea în care suntem pe cale să intrăm. Mai mult, mayaşii susţin că sechestrarea/carantina solară la care oamenii au fost supuşi de foarte mult timp, va dispărea. Astfel oamenii îşi vor da seama că stelele şi tot ceea ce există sunt conectate în conştiinţa pură. Constiinţa umană va atinge nivele care, în acest moment par imposibile. Dar această conştiinţă va deveni normală, după cum spun mayaşii şi nu va mai fi implicată în finanţe, război, mâncare, afaceri cu petrol, etc. Vom deveni Una cu Creatorul şi vom fi capabili să materializăm lucruri, vom deveni Co-creatori, alături de Creator. Dacă aceste lucruri sunt adevărate, atunci cum vezi evenimentele din 2012, la care parte din profeţia mayaşă vei privi? Amintiţi-vă de data asta, mayaşii spun că ceea ce urmează este sacru şi frumos; o sărbătoare, un lucru pentru care să fii recunoscător. Aşa cum Merry Baba (nu sunt sigura) a spus: Nu-ţi face griji!Fii fericit!Aceasta este cea mai bună abordare a vieţii în acest moment; respiră din inimă. Viaţa nu este ceea ce pare; nu are nici o legătură cu ceea ce părinţii noştri ştiau că este adevărat. Trăim întrun vis cristalizat de mintea noastră şi îl numim realitate; credem că este fix/stabil şi poate fi schimbat doar conform legilor fizicii. Mayaşii spun că în curând vom cunoaşte o parte din noi mult mai veche decât stelele, plantele şi lumile fixe. Suntem un vis şi ca în orice vis, la trezire îţi dai seama că nu există decât lumină sau şi mai frumos, decât conştiinţă pură. Este timpul să îţi aminteşti cine eşti cu adevărat, mult mai mult decât o fiinţă umană normală.

In lakesh!